08.Mar.2010 / Uncategorized / 570 vizualizări /

Dilemele unui abonat RATB: Trotuare, manelizare, aniversare

Cea mai grea meserie din lume nu este cea de prim-ministru al României. Degeaba vrea domnul Isărescu să acrediteze aşa ceva. Nici măcar cea de bucureştean nu este complicată, ajunge un pic de tupeu şi nişte muşchi de bodyguard în dotare. Însă meseria de pieton în acest oraş mare, ciudat, aglomerat şi dezorganizat este o adevărată probă de curaj. Pe oriunde te duci rişti să fii călcat de maşini. La colţ de stradă, pe trotuarul de pe bd. Brătianu, urcând înspre Universitate, trotuar care a fost creat parcă pentru a servi fiţoşilor de loc de parcare. Pe regulamentara zebră nici nu mai vorbesc, acolo e dreptul oricărui şofer să ignore verdele tău iar dacă tu, amărăşteanul care poate chiar nu vrei să îţi faci carnet, îndrăzneşti să treci pe semaforul corect rişti să fii înjurat şi catalogat în toate felurile de către posesorul de merţan.

Dar pietonismul nu este o meserie grea doar din cauza maşinilor. Mai contribuie la el şi colegii de muncă, cei care se opresc brusc şi în haită pe alee, făcându-te să te întrebi cam până unde le poate creşte nesimţirea. Ajută un pic şi distribuţia toantă a maşinilor de la R.A.T.B. care te sperie la ceas de seară cu înghesuiala din ele. Apropo de serviciul public de transport, am auzit că domnul Oprescu vrea să retragă subvenţiile acordate pentru că nu are bani de stadion. Păi, o secundă, ce e mai important? Un teren pentru un număr, fie el cât de mare, de microbişti sau un serviciu public necesar precum aerul într-un oraş atât de congestionat ca acesta şi de care beneficiază mai mult sau mai puţin toţi cetăţenii? Eu unul o să merg pe stadionul acela de maxim trei ori pe an la nişte concerte dar cu tramvaiul voi merge zilnic. Şi nu cred că îmi va conveni ca din cauza retragerii acestor bani de către un primar populist, să plătesc triplu. Subvenţionarea transportului public urban nu este o practică românească, oriunde în lume se face aşa ceva în interesul cetăţenilor care plătesc taxe. Pentru că de unde vă imaginaţi că se fac fondurile pentru subvenţii? Tot din banii noştri, ai tuturor.

Apropo de ce spun politicienii, Băsescu a afirmat că 99% din români sunt manelişti. Toţi au sărit cu gura pe el dar eu unul îi dau dreptate. Mi s-a confirmat asta sâmbătă în BarFly unde am fost agresat de D.J. Motivul a fost simplu, am îndrăznit şi eu să întreb de ce schimbă muzica de dragul manelistului Liviu din L.A. care se nimerise pe acolo cu colegii de telenovele. Bouleanul de D.J. m-a luat de gât, mi-a zis că tricoul meu cu Metallica e penibil şi i-a dat dreptate lui Băsescu. Păi dacă şi trupa asta e penibilă în raport cu nişte protomanele ce le punea el, eu nu mai am categorii. Dacă şi într-un bar profilat pe muzică ok ajungem tot la manelisme, nu mai am criterii. Amuzant mi se părea faptul că acelaşi cretin de om cu o săptămână înainte pusese “Enter sandman“. Cântată evident de acea trupă “penibilă“.

Dar ne trece tuturor. Nu voi mai călca pe acolo. De acum mă reprofilez pe Obey. Loc în care sper că veţi ajunge cât mai mulţi pe 27 martie cu ocazia aniversării amdoar18ani.ro. Da, facem doi anişori în cap şi cu ocazia asta ne-am zis că avem dreptul legal de a face o întâlnire cu caracter comico-dansant. Promitem că toţi cei de-acolo vom face parte din acel 1% încă necontaminat de mahala iar asta depinde în cea mai mare măsură de voi, cititorii noştri, pentru că voi nu sunteţi personaje din România care nu ne place. Cu respect spun asta. Rămâne pe atunci!

Foto: vidal2