Oameni buni, voi vă uitaţi la Oteve? Io am o teribilă fascinaţie faţă de postul acesta de televiziune. Eram prin facultate în Cluj, în epoca aceea când s-a auzit prima dată de postul lui Dan Diaconescu. Sincer, nu îmi păsa prea tare de ideea de tv, de realităţile politice, de mizeria cotidiană ce la acel moment era reprezentată de ştirile de la ora cinci. Pe atunci, arar, mergând acasă, râdeam de oamenii pasionaţi de „Tânăr şi neliniştit”, de „Surprize…” şi mă consideram minim buricul universului şi măcar Dumnezeul bunului gust. Îmi amintesc că stăteam în Queens, era o cafenea în care trecuse Blaga şi care e amintită de Marin Preda în „Cel mai iubit dintre pământeni”, pe-acolo îşi bea personajul Petrini cafeaua în pauzele dintre seminarii. Un loc azi transformat în spaţiu comercial deşi, măcar de dragul istoriei, merita să fie păstrat în forma sa tradiţională.

Locul avea un televizor mic, mereu fixat pe Atomic, la care ne holbam ades cu Delia, Cătălin şi Boogie, veneau Magdi, Anda, Răduca şi Alin, şi râdeam, mult. Făceam pronosticuri despre când va scoate Akcent o piesă mai proastă ca ultima şi ne întrebam dacă e posibil să existe clipuri mai penibile decât „Un buchet de trandafiri”. Eram o gaşcă faină de oameni care mai citeam nişte cărţi, mergeam pe la vernisaje, stăteam prin Music Pub la bere sau la un concert Luna Amara ori Kumm, ne interesau filmele şi prelegerile despre marxism de la Faculta de Filosofie. Chiar mai ştiam că există poezii şi cunoşteam nume de poeţi contemporani. Dar ce se dădea la Oteve era paralel cu noi. Iar lumea ne părea frumoasă, cu sticle de bitter luate de la market şi băute la lungi discuţii pe Cetăţuie.

Au trecut nişte ani. Am ajuns în Bucureşti. Oameni faini sunt şi aici o tonă. Ai cu cine sta la o poveste, ai cu cine dezbate o idee. Cum spuneam în ultima „dilemă”, poţi povesti cu Robert şi Ariel despre sex şi să mori de râs. Pot sta cu Punkeru la o noapte de discuţii, pot ieşi la o seară de fun cu Ioana sau pot valoriza cu Radu sensurile politice ale stângii şi ale dreptei şi, damn, chiar poate fi constructiv. Dar Oteveul rămâne la fel. Stăteam într-o seară cu dragii mei prieteni, Dorin, Vlăduţ şi al doilea Cătălin (la ce listă de oameni am scris mă gândesc că încă trei nu mai supără) şi am rămas fascinaţi pe Oteve. Îi fac reclamă, sunt absolut conştient, fac reclamă unei ghene. Era invitat băiatul acela care a făcut sex cu ceva preot. Afirma cu deplină seninătate că într-o săptămână făcuse amor cu 150 de oameni. La un moment dat, narând o anume experienţă cu alt domn în sutană spune: „Am mers cu el spre şcoala aia, cum îi zice, Universitate”. Detalia şi că episodul amoros s-ar fi desfăşurat într-una din toaletele acesteia. Râdeam şi parcă nu îmi venea să râd. Abjecţia îşi atingea limitele.

Şi atunci m-am hotărât să fac un pic de zapping. Pe Realitatea, domnul Tru, Traian Ungureanu, fost jurnalist la „Cotidianul” unde ţinea rubrica de lins în fund preşedintele, părăsea emisiunea în care era invitat revoltându-se că nu se vorbeşte ce are el chef. Pe Antena 3 îşi plângeau de milă gaşca de la „Sinteza zilei”. E drept, şi domnul preşedinte le dăduse motiv, parodiindu-i în nişte clipuri de destul prost gust. Tristă situaţie aceasta când din postura de şef de stat îţi faci campanie pe seama unor jurnalişti, fie ei buni, fie proşti, care îşi exercită meseria.

Observ că televiziunea din România este în principiu un mare Oteve. Când un post de ştiri aşa zis serios face dezbateri pe aceeaşi temă a preoţilor gay, mintea mea puţină nu mai face diferenţa. Când emisiunile cu audienţă invită aceiaşi oameni de la Oteve, iar mă declar prost. Cu ce este mai profesională Antena 1, cu „Acces direct”? Cu mizeria realizată de Capatos? Dar Pro-ul, cândva postul-alternativă al românilor, este el serios când difuzează cloaca aceea numită „Happy Hour”? Şi mă întreb, ei spun că asta cere publicul, mirarea mea e simplă şi sunt sigur că aţi gândit-o şi voi. Oare nu cumva asta vor ei să vrem? Toate televiziunile stigmatizează postul lui Diaconescu însă toate au subiectele de acolo. Eu cred că dacă ar avea bun simţ, toate s-ar numi mai simplu: O.T.V.