Nu am de gând să fac reclamă aiurea niciunui loc din Bucureşti. Dar în zilele ce au trecut mi-am dat seama că mă ataşez de diverse spaţii, de anumite teritorii precum se leagă în lumea animală diversele vieţuitoare când marchează în mod neplăcut pentru noi (mă gândesc la pisoiul din casa mea care este în călduri şi trebuie să ne arate asta) cu tot felul de mirosuri zona pe care o domină.

Eu de exemplu iubesc bucătăriile. Apartamentul unde m-am mutat în Rahova are una imensă, cu o canapea care pe mine mă îndeamnă la scris. Mi-am revendicat deja un colţ al ei şi starea mi se pare atât de naturală încât produc pagini întregi de literatură proastă şi dileme mai mult sau mai puţin reuşite pe ea. Bucătăria mea este atât de inteligentă încât m-a contaminat şi pe mine, nu întâmplător m-am apucat să fac filosofia lui degeaba pe marginea Nobelurilor.

Sunt şi spaţii pe care le detest. Cam aşa ar fi clubul acela foarte în vogă mai ales prin Vamă, în care se tăvălesc snobii, Expirat. Originalul bucureştean este sufocant şi îmi activează claustrofobia (mai scrisesem eu despre faptul că am fobii). Peste toate am fost în el cu ocazia lansării unui volum de poezii la care amdoar18ani era partener. Asta mi-a creat dilema dacă să scriu de bine. Nu îmi stă în fire să laud dacă nu am ce; a fost plictisitor, diverşii autori din antologie s-au pupat unii pe alţii în zona dorsală şi am râs mult. Ce m-a mirat cel mai tare a fost trista realitate că se lansau poezii de dragoste dar cuvintele folosite veneau din zona urologiei.

Chiar a plecat de tot frumosul din lirica zilelor de azi? E oare atât de desuet să spui că iubeşti folosind cuvinte plăcute? Trebuie oare să fii îndrăgostit şi scatofil în acelaşi timp?

După aceea am plecat în The Little Bar. Am mai scris de el, e pe undeva prin zona Lipscani şi cel puţin mie îmi dă o stare de inspiraţie. Însă din câte am văzut i-am contagiat şi pe Robert şi pe Gabi de la Teen Press. Nu întâmplător interviul cu Gabi a fost realizat chiar acolo. Locul deşi este mic precum arată numele, are o atmosferă intimă care te duce la poveşti. Ariel ţinea să îl ducem acolo şi s-a lăsat cu iniţiative. Prinşi de poezie ne-am hotărât să organizăm propriul nostru cenaclu literar, proiect despre care vom mai scrie de acum.

Şi îmi place să dansez. Ce nu îmi place este faptul că playlistul cluburilor bucureştene este acelaşi. Mai scriam asta în vară când deplângeam faptul că vara aceleaşi piese se mută toate în Vamă. Ies în puţine cluburi, în timpul săptămânii în Club A iar în weekenduri în Barfly. Nu am mania de a găsi locuri noi cum am văzut la mulţi oameni pe aici prin Bucureşti. Nu am genul acela de atitudine: „Vai, am fost acolo şi săptămâna trecută!”. Pentru că ieşirile mele sunt legate de prietenii mei şi cred că acesta e lucrul cel mai important. Nu e esenţial unde şi cât costă ci cu cine mergem. Plus, locurile faine apar dacă vor ele să apară, se bagă cu forţa în traseele mele cotidiene şi se impun. Oarecum ca oamenii.