16.Sep.2010 / Părere / 1,225 vizualizări /

Despre sfârşitul lumii, cometa Halley şi Dumnezeu

Într-o seară din vacanţa de vară, pe când eram de vreo 9 ani, stăteam cu Bogdan şi Silviu pe banca din spatele blocului şi ne uitam la stele. La un moment dat Bogdan aruncă o vorbă care mi-a măcinat mintea în acea perioadă: “În anul 2000, Dumnezeu va apărea călare pe cometa Halley şi va fi sfârşitul lumii”. Tan-ta-nan – simt şi acum cum m-au trecut frisoanele. Cum el era cu un an mai mare şi avea un frate la liceu, m-am gândit că are informaţii de care nu ştiu şi l-am crezut.

De atunci totul s-a schimbat: am început să mă gândesc mai serios la anul 2000 – mi-am zis că este un an prea rotund ca să nu fie luat în seamă. La vârsta aceea, atât eu, cât şi toţi copii de la bloc, ne imaginam că în viitorul apropiat vor fi zgârie-nori imenşi printre care vor face slalom rapidele nave spaţiale. Bineînţeles, mai întâi în SUA şi apoi şi pe la noi.

O primă apocalipsă a fost în decembrie ’89, una mai mică desigur dar foarte importantă pentru mine. În următorul deceniu a fost cam linişte până prin ’98-’99. A fost mare fierbere când s-a apropiat eclipsa totală de soare din 11 august 1999: anul care conţinea numărul Fiarei privit invers. Eu am fost la Mangalia cu ochelarii pe nas şi ma uitam la … eclipsă. A fost fain, lume care ţipa pe plajă când s-a făcut întuneric, eu care încercam să fac poze cu un aparat Smena fără bliţ.

În scurt timp am început să fiu bombardat cu ştiri şi calcule privind schimbarea mileniului în 2000 sau în 2001 (cea mai mare controversă a acelor ani), iminenţa virusulului Y2K care va arunca băncile în epoca de piatră (amin!) şi va declanşa război nuclear (gen Terminator), cutremure catastrofice şi meteoriţi devastatori care mi-au adus aminte de cometa Halley. Când colo, cometa va avea următoarea trecere pe la periheliu în 2061: s-a amânat şi iluzia copilăriei. Cele două Revelioane au trecut ca de obicei: cu niţel Pluguşor, câteva cupe de şampanie şi multe urări de bine. Hollywood-ul a scos câteva filme la care s-a bulucit lumea şi iar linişte.

Un alt freamăt apocaliptic s-a produs pe 11 septembrie 2001 când lumea şi-a adus aminte de Nostradamus şi predicţiile sale: numai că francezul clasa sfârşitul lumii în anul 3797. Recunosc că am fost mare fan Nostradamus în adolescenţă, însă prea de fiecare dată înţelesurile catrenelor sale s-au lăsat descifrate abia după ce evenimentele deja trecuseră.

Se ştie că dacă învârţi numerele după cum vrei, îţi sprijini orice teorie ai în cap: o altă dată pentru Apocalipsă a fost 06.06.2006. Acea zi merită însă amintită  ca o dată în care Metallica a susţinut un concert în Berlin (important pentru că a făcut parte din mini-turneul în care au cântat cap-coadă albumul aniversar Master of Puppets) sau pentru instituirea Zilei Internaţionale Slayer. Următorul mic hop a fost – logic – 09.09.2009 – ambele date trecute cu bine şi nebăgate de seamă de marele public.

Şi iar puţină linişte. Asta până când apar nişte cercetători care îi aruncă pe mayaşi la înaintare. Bazându-se pe o combinaţie între divinaţii şi calcule matematice, indienii Maya au aflat, încă de acum 4 milenii, că pe 21 octombrie 2012 va începe alinierea soarelui nostru cu Ecuatorul Galactic şi cu stelele din centrul Căii Lactee. Astronomii moderni au confirmat că, la data solstiţiului de iarnă, în 21 decembrie 2012, soarele se va afla în aliniament galactic, pe aceeaşi linie cu Ecuatorul Galactic, linia care împarte în două Calea Lactee, divizând-o în două emisfere, calendarul Maya terminându-se la această dată. Astronomii preconizează că odată cu acea aliniere, planeta noastră va avea de suferit într-un mod sau altul. Şi de atunci parcă nu e zi în care un ziar să nu uite se ne reamintească. Hollywood şi-a făcut iar treaba.

Cea mai cea mai predicţie pe care am citit-o în ultima perioadă este făcută de un indian, pe numele lui Sundar Singh, care, pe la 1920, a făcut referiri la o ţară puţin cunoscută pe glob, şi anume … România: la sfârşitul lumii ţara noastră  va deveni cel mai important centru spiritual al omenirii, iar Bucureştiul va deveni «Noul Ierusalim». Probabil că în Ferentari va fi construit Noul Templu al lui Solomon. Treaba e că teoria a mai fost reluată şi de Ion Ţugui (un fel de Pavel Coruţ mai intelectual dar la fel de afacerist) într-o carte, “Şapte ani apocaliptici. Dezvăluirile Contelui Incapucciato” (povestea unui român ajuns în Shambala şi căruia i s-a transmis un mare secret de către Înţelepţii Lumii) pe care (recunosc) am citit-o şi răscitit-o şi am crezut-o – nu daţi cu pietre, aveam 13 ani.

Sincer, eu unul sunt liniştit. Leonardo da Vinci, cel mai deştept om care a trăit pe lumea asta, a prezis că că sfârşitul lumii va avea loc în urma unui “potop universal”, care va începe pe 21 martie 4006 şi se va încheia pe 1 noiembrie în acelaşi an. Cum ar veni: după mine, potopul.

O altă dată avansată sună şi mai optimist. În urma unui studiu îndelungat, cercetătorii au concluzionat că până la următoarea extincţie au mai rămas 16 milioane de ani. Mi s-a luat o piatră de pe inimă – aş mai avea timp de vreo 2000 de cicluri de reîncarnare.

Sincer să fiu, nu ştiu de ce Dumnezeu ar dori extincţia umanităţii – ar fi foarte singur fără noi. Acestea fiind spuse vă las să vă trăiţi viaţa şi să fredonaţi cu R.E.M. :

It’s the end of the world as we know it (It’s time I had some time alone) and I feel fine…

Voi ce credeţi că înseamnă “Sfârşitul Lumii”?