Despre mare şi… maturizare

Săptămâna trecută am mers la mare şi, spre surprinderea mea, nu am dat de prea mulţi liceeni care să petreacă acolo weekend-ul prelungit. Multe familii cu copii mici erau pe plajă şi stăteam să mă gândesc la cum o fi drumul până la mare într-o maşină îndesată de tot felul de bagaje, jucării de la Noriel şi un scaun auto pentru copii. Dacă mie mi-a fost greu să suport drumul de câteva ore, într-o căldură infernală, oare ce i-a determinat pe acei părinţi să aleagă acest tip de vacanţă? Probabil o să am răspuns la dilemele astea undeva peste câţiva ani, cine ştie?!

Despre mare şi... maturizareDespre mare şi… maturizare

Încă mi se pare fun să îţi faci bagajele şi să pleci în călătorii, de oricare tip ar fi ele. Dar să fac asta alături de o familie numeroasă, nu cred că aş mai putea. Tocmai de aia îmi plăcea şi în liceu să plec în Vamă. Pe atunci o vedeam ca pe o adevărată aventură să pleci din Bucureşti. Iar acesta este şi motivul pentru care m-a mirat absenţa puştimii la mare. Mi-ar fi plăcut să văd mai animată plaja, cu voie bună, cântece de chitară şi oameni mândri de a bea prima bere cu nisip la malul mării.

Poate se numeşte nostalgie, poate se încadrează la categoria “ai îmbătrânit”… Cu toate astea, cred că am ales şi o perioadă în care nimeni dintre cei ce încă mai au şcoală, ar fi decis să îşi umple rucsacul cu câteva tricouri şi să plece de acasă spre litoral. Sunt încă ore de curs şi BAC-ul bate la uşă, nu-i aşa?

Nici eu nu aş fi dat fuga la mare într-o perioadă ca asta, tocmai de aceea cred că încep încet, încet să mă îndrept spre o lume în care distracţia nu o să mai fie pe primul loc. După un anumit punct ajungi să tânjeşti după câteva clipe de relaxare şi timp petrecut contemplând.

Îmi doresc, totuşi, să mai gust din acea stare de beatitudine pe care o simţeam în urmă cu câţiva ani, atunci când mergeam la mare cu prietenii. Nu zic că acum nu m-am simţit eliberată şi nu m-am bucurat de experienţa petrecută pe plajă, dar ceva lipsea. Iar asta mă duce cu gândul că în fiecare clipă trebuie să te bucuri de ceea ce ai, pentru că totul se transformă şi s-ar putea ca, la un moment dat, să realizezi că ai fi putut să te bucuri mai mult de ceea ce aveai.

Sursă Foto: Corina Niţescu

Distribuie:

Corina Niţescu

Perioada în care trăim nu ne mai ajută să ne bucurăm de lucrurile mărunte. Tocmai de aceea evenimentele, cărţile şi filmele pe care le recomand sunt câteva dintre micile bucurii care mă ajută pe mine, şi sper să te ajute şi pe tine să vezi lumea cu alţi ochi.

1 Comentariu

  • Reply 3.July.2016

    Raisa Maria C.

    Nu am fost la mare de când eram mică, dar poate m-aş aventura anul ăsta…că după vine bacul :)).

Lasă un răspuns

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.