14.Jul.2010 / Uncategorized / 708 vizualizări /

Despre motanul Ares şi alte animale de casă

De câteva zile, la noi în casă a apărut un motan: birmanez, curat, frumos, somnoros. Numele lui era Arex dar noi am hotărât să îi spunem Ares ca să-l încurajăm, să fie un mic războinic doar este un mic supravieţuitor. Spun asta pentru că povestea lui este tristă şi totuşi cu happy-end: abandonat într-o sacoşă în Gara de Nord, motanul a fost salvat de trei eleve care l-au dus în Parcul Obor unde Asociaţia Robi are o campanie săptămânală de adopţie. A fost luat în îngrijire de o doamnă care, ştiind că ne doream unul, ni l-a dăruit nouă.

Ares s-a acomodat foarte repede cu noi şi cu apartamentul în care locuim, a mâncat bobiţe, hrană umedă şi lapte, s-a tăvălit pe toate covoarele ca să-şi “marcheze teritoriul”, şi-a ascuţit ghearele pe un colţ de canapea, “ne-a făcut ai lui” frecându-se de noi  şi a dormit cuminte aproape toată noaptea la capătul patului. Înţelege tot ce îi spui, este inteligent, se joacă când vrea el. Acum când scriu articolul, Ares doarme de rupe patul.

Când aveam vreo 12 ani, ai mei m-au încurajat să îmi iau peşti, nedorind însă un căţel sau o pisică. Peştii din acvariu i-am completat cu melci şi şopârle de apă. La un moment dat am ţinut câteva zile şi un şarpe de apă şi un rac măricel. Acum trei ani, în apartamentul în care locuiam în Pantelimon, am avut un hamster pentru câteva luni şi un mic motan foarte jucăuş pentru o săptămână. Aici, unde stau acum, am avut mai bine de jumătate de an un piţigoi foarte cântăreţ. Păcat de noi că a decis să zboare când am uitat uşiţa coliviei deschisă. Am un amic care a luat un iepure cu gândul să îl crească şi să îl taie mai târziu, dar de care s-a ataşat atât de mult şi acum îl ţine de animal de casă.

Mă gândesc că un animal de care să ai grijă te face responsabil: ai grijă să fie hrănit în mod regulat şi îi oferi toate condiţiile ca el să fie fericit. Se spune că animalele de companie, în special cele cu blană, îţi îmbunătăţesc, între altele, starea de spirit şi situaţia socială.

Voi aveţi animale de casă? Şi dacă nu, ce v-aţi dori?