12.Jun.2009 / Uncategorized / 634 vizualizări /

Das Leben Der Anderen/Vieţile celorlalţi

Das Leben der Anderen e un film lung, însă un film lung care ai vrea să nu se mai termine. Căpitanul Gerd Wiesler, şef din STASI, primeşte misiunea de a-i monotoriza pe scriitorul (Sebastian Koch) şi actriţă Christa-Maria Sieland (Martina Gedeck). Plasarea acţiunii în anul 1984 de către regizorul şi scenaristul Florian Henckel von Donnersmarck nu este întâmplătoare. În acelaşi an fenomemul Big Brother (tratat şi de către George Orwell în romanul omonim) căpătase o amploare nemaintalnita: 100.000 de lucrători STASI şi încă 200.000 de turnători.

Declaraţia lui Lenin conform căruia dacă ar fi ascultat Appassionata de Beethoven până la capăt, nu ar mai fi terminat revoluţia, aceasta fiind un fel de teză a acestui film. Muzica trezeşte ceea ce a mai rămas uman în aceşti oameni robotici (turnătorii, ofiţeri ai STASI). Dacă în romanul 1984, cel care se revoltă este cel asuprit, în Vieţile Celorlalţi treaba stă tocmai invers: căpitanul Gerd Wiesler (Ulrich Műhe), informator, care ascultă toată ziua la căşti ceea ce se petrece în apartamentul scriitorului Georg Dreyman, decide să îl ajute periclitându-şi astfel cariera.

Transformarea căpitanului Gerd Wiesler este una discretă, nu există dramatisme, la fel cum nu există deloc dramatisme pe parcursul filmului; dozajul scenelor, replicile personajelor, mimica feţei sunt întotdeauna excelente.. Regizorul nu se foloseşte de imagini violente pentru a evoca lumea comunista din Germania de Est de dinainte de căderea Zidului Berlinului. Nu există timpi morţi, sau de umplutură, nu ajungi să caşti aşteptând o scenă mai interesantă, dimpotrivă, în primele minute trebuie să fii pe fază, trebuie să ciuleşti urechile, totul decurge cu repeziciune, însă la un moment dat apele se liniştesc, aparent. Pentru că dedesubt exista firele din spatele pereţilor, informatorii, neîncrederea, cineva care ascultă şi întotdeauna gata să trădeze (sau să-şi facă meseria evident).

Atmosfera grea a anilor 80 asemănată de mulţi cu cea din ţara noastră din aceeaşi perioada comunistă, mi-a fost şi mie familiară deşi o cunosc doar din filme. Este deci un film care te duce cu gândul la anii de dinainte de Revoluţie, la Securişti (repet, nu neapărat pe mine), la grijile şi îngrădirea din acea perioadă.