Curăţenia printre lucrurile din copilărie

Că tot e vacanţă, iar timpul îmi permite să îmi îndrept atenţia şi spre alte activităţi decât cele obişnuite, am decis că trebuie să mai fac puţină ordine printre haine şi lucruri. Da, există momente în viaţă când acesta este primul pas spre a-ţi face ordine şi prin gânduri, în timp ce te te detaşezi şi de o grămadă de obiecte din copilărie: un body de bebe, jucăria cu care reuşeai să adormi la grădiniţă, primul caiet în care ai scris la şcoală etc.

Curăţenia printre lucrurile din copilărie

La presiunile mamei, am decis că a venit momentul să mai triez din lucruri. Ca persoană care se super ataşează de obiectele din jurul ei, mi-a fost extrem de greu să mă despart de tot felul de jucării de la Noriel, sau de cărţi pe care le citeam pe la vârsta de 10 ani. Cu hainele, să nu mai zic… Dar aşa ajungi să realizezi că evoluezi, că la anumite vârste ai avut anumite necesităţi, pe care acum nu le mai ai şi că, prin urmare, nu mai sunt utile nici lucrurile pe care le foloseai atunci.

Pare-se că e bine să poţi face acest lucru periodic şi să ai puterea de a renunţa la tot ceea ce nu îţi mai e de folos. Iar sentimentul de satisfacţie în urma curăţeniei devine şi mai intens atunci când ştii că parte din lucrurile tale pot face o bucurie celor care nu şi le permit. Astfel că am reuşit să împart cutiile cu lucruri nefolositoare pentru mine, cea de acum, în două categorii: lucruri de aruncat şi lucruri de donat.

M-a ajutat foarte mult să ştiu că am reuşit să îmi evaluez posesiunile materiale şi că m-am putut despărţi de o parte dintre ele. Deşi multe dintre ele vor rămâne în amintirea mea, ştiu sigur că nu m-ar fi ajutat dacă le-aş fi păstrat tot prin dulapuri şi şifoniere. Nu numai că ocupau spaţiu inutil, dar demonstrau şi faptul că încă trăiesc în trecut şi nu mă pot detaşa de el. Aşa că, în urma curăţeniei generale, este şi un moment bun de a spune: “De azi o iau de la capăt!”.

Recunosc, nu am reuşit să mă despart chiar de toate jucăriile, încă mai simt un oarecare ataşament faţă de ursul panda de pluş care, la vârsta de 5 ani, atunci când l-am primit, era fix cât mine de mare. Mai e până la momentul la care pot renunţa cu uşurinţă la toate lucrurile din copilărie, dar măcar am început să fac primul pas.

[Sursă foto]

Distribuie:

Corina Niţescu

Perioada în care trăim nu ne mai ajută să ne bucurăm de lucrurile mărunte. Tocmai de aceea evenimentele, cărţile şi filmele pe care le recomand sunt câteva dintre micile bucurii care mă ajută pe mine, şi sper să te ajute şi pe tine să vezi lumea cu alţi ochi.

Spune-ne părerea ta

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.