Cum de faptele bune-s mereu “răsplătite”

Cum de faptele bune-s mereu răsplătiteAm citit zilele astea pe un blog o poveste despre un om care s-a născut în țara greșită. Pentru a vă explica de ce am tras consluzia asta, va trebui mai întâi să știți povestea.

Acum o săptămână, undeva într-o intersecție mare dintr-un oraș american, zeci sau poate chiar sute de mașini erau blocate în trafic din cauza unei defecțiuni a semafoarelor. Pentru că nicio coloană de mașini nu se mișca, unul dintre șoferi a decis să își abandoneze vehiculul și s-a postat în mijocul intersecției pentru a dirija traficul.

Nu numai că tipul a avut inițiativă, dar se și pricepea, căci în câteva minute a reuțit să readucă traficul la normal. Dar cum era o persoană cu spirit civic, și cum probabil nu avea nimic bun de făcut în ziua aia, tipul a decis să ghideze șoferii până când au venit echipajele de poliție şi s-a remediat problema cu semafoarele.
Mare greșeală!

Când traficul și-a revenit la ritmul normal, la fel ca în filmele de acțiune, a venit și poliția care l-a luat la rost pe Bruce Willis al nostru și i-a aplicat acestuia o amendă de toată frumusețea pentru că si-a băgat nasu’ unde nu-i fierbea oala.

Pai dacă era el în Romania, mai pățea așa ceva? Nu. Sigur nu, și iată și de ce:
1. tipul ar fi fost nebun să aștepte echipajele de poliție, ar fi îmbătrânit în intersecție;
2. dacă totuși venea Garcea, îi mulțumea tipului și îi cerea numărul de telefon, în caz că mai intervine ceva asemănător;
3. dacă tipul se năștea în România, nu avea spirit civic, deci ar fi stat nervos la el în mașină înjurând și claxonând, ca tot românul!

Tu ce poziţie ai fi ales aflata fiind în situaţia tipului mai sus menţionat?

Distribuie:

Spune-ne părerea ta

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.