02.Nov.2009 / Uncategorized / 339 vizualizări /

Cu doi paşi înainte III.

subconştientDeja îl apucaseră transpiraţiile… Ea stătea în faţa lui şi zâmbea, iar el stătea rezemat cu o mână de bar dând din picior nervos. Ce te face să-mi zici asta? întreabă ea. Nu ştiu… Pentru că te-am visat. E chiar adevărat. Nu ştiu de ce… cum… sau de ce mie. Dar totul a fost atât de real. E păcat să ratăm o astfel de ocazie. Se opreşte brusc şi îşi şterge transpiraţia de pe frunte. Uite, spune ea, eşti drăguţ şi…haios, dar nu crezi că e cam banală replica? El, destul de uimit îi spune cu o mică frică în voce: Hai până afară să ne auzim mai bine. Că aici nu prea ne înţelegem şi vreau să-ţi explic ca lumea. Ea, fiind puţin uimită de sinceritatea care o expunea în faţa ei şi de neliniştea care-l stăpânea îl ia de mână şi-l trage spre ieşire.

Ajunşi afară se aşează pe o bancă şi el începe să-i explice to de la început. Ce a visat(cât îşi aducea aminte) şi când a visat totul. Numai că ei nu prea îi venea să credea. Singurul lucru care o mai convingea era sinceritatea lui. Totuşi parcă nu îndeajuns. Chiar nu reuşesc să te conving nu? Ce vrei să fac ca să fi a mea? Simt că trebuie asta… Simt… Stăteau aşa… faţă în faţă. Timpul parcă se scurgea de două ori mai încet. Într-un sfârşit el face ceva ce nu mai făcuse până atunci şi nici nu o să mai facă: se apropie de ea şi o sărută. Spre surprinderea lui, ea nu s-a opus. După, se uită la ea mirat şi o întreabă de ce nu s-a opus. Pentru că am vrut să văd. Nu ştiu nici eu ce… Acum taci, nu strica momentul şi mai sărută-mă odată.

Au intrat din nou în club şi toată noaptea au stat nedespărţiţi. A doua zi s-au întâlnit şi le-a plăcut mult unul de altul, aşa că s-au mai întâlnit şi a treia zi şi a patra şi aşa mai departe. Se găsiseră. Nu-l mai interesa de restul. Acum înţelegea şi el ce înseamnă să fi îndrăgostit. Totuşi, ce nu înţelegea era ce fusese cu visul acela? O fi fost vreun semn divin? Sau pur şi simplu un impuls din subconştient determinat de singurătate şi nemulţumirea de sine care l-a împins să facă toate lucrurile acelea pentru a ajunge la ea? Poate de multe ori nu trebuie să te întrebi de ce şi doar să urmezi impulsurile… să mai faci şi ce-ţi spune interiorul.

Cu doi paşi înainte I
Cu doi paşi înainte II


4 Responses to “Cu doi paşi înainte III.”

  1. simona says:

    E superba povestea…….

    Si da er trebui doar sa urmam impulsurile…impulsurile vietii

  2. iuliana says:

    CHIAR E FOARTE FRUMOASA POVESTE..:)

  3. frujy says:

    VÄ‚ MULÈšUMESC! :P

  4. Roxana says:

    Superba povestea :X mi`a placut mult cum i-ai descris sentimentele baiatului si mai ales mesajul:)

Leave a Reply