13.Oct.2009 / Uncategorized / 398 vizualizări /
Cu doi paşi înainte
Vine acasă târziu, obosit şi cu ochii roşii, se bagă în pat. Încearcă să adoarmă dar nu poate. Se gândeşte în continuu la ce i s-a întâmplat toată ziua şi cum se poate ca în scurt timp să ţi se schimbe viaţa. Se ridică din pat şi îşi umple un pahar cu apă. Lichidul rece îi cam deranjează gâtul şi stomacul dar măcar îl revigorează. Se simte de parcă nu a mai băut apă de săptămâni. Parcă îi este şi foame dar nu vrea decât să se întindă în pat şi eventual să adoarmă. Dar tot nu reuşeşte, parcă îi e şi frică să mai doarmă… imaginile îi revin în minte cu o viteză care îl face să tragă aer în piept. Începe să-şi aducă aminte cum şi-a început ziua. Tot în patul în care încearcă acum să uite totul şi să adoarmă s-a trezit.
S-a trezit speriat de ce văzuse în vis. S-a ridicat brusc şi a început să caute o hârtie şi ceva de scris. Odată găsite, începe să scrie tot ce-şi aduce aminte. La început scrie câteva cuvinte: “destin, fata din club, beţie, salvare, regăsire, poveste de dragoste, ceartă, boală, băutură, depresie, revenire,“. Se opreşte aici. Imaginile-acum câteva secunde destul de clare- acum încep să se disperseze. Nu prea îi vine să creadă ce a visat. Părea a fi viitorul lui. Dar era imposibil. Doar în filme se întâmplă aşa ceva. În filmele care lui nu-i plac pentru că sunt prea visătoare. Şi tocmai lui să i se întâmple? De ce? Nu prea crede. Dar totul părea atât de real. Era diferit de orice vis pe care l-a avut. Era un fel de… viziune?! Se uită la foaie… ciudat… dacă vede cuvintele acelea îi revin în minte anumite imagini. Se uită la ceas: 09:35 11.octombrie.2009. Îşi aduce aminte că în… vis sau ce ar fi fost chestia aia, a văzut o dată într-un calendar. Da! Îi revine acum în minte. Era un calendar… pe un birou… nu al lui… şi cineva încercuia data de 26 octombrie. Ce era ciudat era că mâna lui încercuia data aceea, dar cineva îl ţinea de mână. O femeie. Atât. Nu îşi mai aduce aminte mai nimic. Cine ştie… poate ce o să mai vadă în jur o să-i aducă aminte de ce a visat. Poate ce a visat chiar o să se întâmple. Nu are de unde să ştie deocamdată. Trebuie să aştepte şi să vadă ce se va întâmpla, sau dacă se va întâmpla… Aşa că se îmbracă şi iese pe uşă. Va urma.



One Response to “Cu doi paşi înainte”