21.Oct.2009 / Uncategorized / 520 vizualizări /

Cu doi paşi înainte II

Ştii cum e atunci când ţi se pare că ai mai văzut/simţit/auzit o anume chestie? Aşa i s-a întâmplat şi lui numai că nu era un deja-vu. Era o parte din ceea ce visase. Se trezeşte într-o dimineaţă, normal (numai avusese de atunci nici un vis de genul acela, aproape că şi uitase) şi se uită la ceas: 26 octombrie. Când vede data aceasta simte cum inima începe să-i bată mai repede. Se ridică repede din pat şi îşi pune mâinile în cap. Nu putea să-şi dea seama de ce a reacţionat aşa. Încearcă să se liniştească şi să-şi amintească. Se duce în bucătărie şi-şi umple o cană cu cafea fierbinte. O bea, încet şi precaut ca să nu se frigă. Gata… şi-a amintit. Era vorba de… visul pe care l-a avut acum 15 zile… cel în care îşi văzuse o bună parte din viaţa lui, sau cel puţin cîteva evenimente importante. Da… în vis ţine minte că încercuia data de 26 octombrie… dar nu ştie ce an. Anul ăsta sigur nu pentru că atunci cineva îl ţinea de mînă… o femeie. În fine… încearcă să lase la o parte chestia asta şi să-şi vadă de restul zilei. În seara asta e marea petrecere.

Seara se îmbracă frumos, se aranjează ca o doamnă singură în vârstă, care nu a mai avut parte de acţiune de mult timp şi iese pe uşă, lăsând în urma lui toate grijile (inclusiv visul) dar şi o dâră puternică de parfum ce-ţi umplea nările. Era un tip singuratic. Singurele persoane din jurul lui erau prietenii şi părinţii. Nu ştia nici el de ce era atât de singur. Rămăsese aşa, poate din cauza că-şi lăsase viaţa sentimentală la o parte, concentrându-se pe lucruri mai importante, în viziunea lui. Dar de la un timp a realizat cât de singur este şi intrase într-un fel de depresie. Se simţea de parcă avea o boală. O boală incurabilă, după părerea lui. O stare urâtă, care se manifesta prin delăsare, ignoranţă, invidie, ipocrizie şi alte calităţi care nu-l făceau un om tocmai plăcut.

Se întălneşte cu prietenii lui şi pleacă spre club. De-abia aştepta să ajungă acolo, să se îmbete şi să facă urât. Adică să se dea la fiecare fată care trecea pe lângă el, să fie lipicios, şi insistent. O să se schimbe totul.

Ajuns acolo începe să bea, să amestece băuturile şi când se va simţi în stare se va ridica şi.. va dansa. Zis şi făcut. Odată intrate în sistem, băuturile au început să-şi facă efectul, el a început să nu mai aibă nici un fel de inhibiţie (de fapt doar băutura îl mai făcea să se simtă bine în pielea lui). S-a dus pe ringul de dans, alături de prietenii lui care deja dansau normal alături de fetele lor. El a început să danseze sălbatic pe lângă orice fată trecea pe lângă el… le… acosta… Până la un moment dat când o fată abordată brutal de el se opreşte lângă el şi se apropie de el, spunându-i la ureche că nu rezolvă nimic dacă se agită aşa. El rămâne puţin blocat dar, înfumurat şi puţin cu orgoliul călcat îşi continuă dansul spunându-i că nu-i pasă. Fata face un pas înapoi după care se apropie iar de el ţi îi spune că poate ei îi pasă. El se opreşte de-a dreptul. Rămâne şocat uitându-se la fata aceea cum se îndepărtează cu ochii pe el. Imediat, îl trage de mânecă pe unul din prieteni şi-i spune că vrea până la baie. Ajuns acolo îi poveşteşte ce s-a întâmplat prietenului, acesta încurajându-l, desigur. Singura problemă era că nu prea o văzuse la faţă, mai ales în stare în care era. Încurajat de prieten se întoarce în club scrutând cu ochii toată incinta după fata care i-a făcut avansuri. Se aşează la bar pentru a putea vedea mai bine toată încăperea. La un moment dat o vede. Şi atunci inima începe să-i bată tare. Nu din cauza înfăţişării ei (deşi era destul de drăguţă), ci din cauza amintirii trezite la vederea chipului ei. Imediat i-au venit câteva imagini în minte. Imagini din visul pe care-l avusese acum câteva zile. Imposibil! Chiar este adevărat? Chiar se poate întâmpla aşa ceva? Acestea erau câteva din întrebările care-i cutremurau mintea acum. Nu mai stă pe gânduri şi se duce la ea şi îi spune, spre surprinderea lui, fără nici o frică: Cred că ai fost în visul meu. Cred că îmi vei schimba viaţa. Cuvintele parcă-i ieşeau fără să vrea. Va urma.

Prima parte aici.