Concurs: Dacă ai talent la scris, intră-n joc şi ne-ai convins!

Concurs: Dacă ai talent la scris, intră-n joc şi ne-ai convins!Iacătă că ne aflăm în faţa ultimul concurs din această serie şi vreau să vă spun că sunt impresionată de toate textele pe care le-aţi trimis până în prezent.

Vă spun acum că se va da startul unei noi săptămâni în care aşteptăm creaţiile voastre. Regulile de participare sunt aceleaşi, fiecare dintre voi intrând în concurs cu un text în care să se regăsească trei cuvinte.

Cele alese pentru această săptămână sunt: ignoranţă, limite şi carte.

Ceea ce trebuie să faceţi este să demonstraţi cititorilor că aveţi talent la scris şi că meritaţi să câştigaţi una dintre cele trei cărţi puse în joc de această dată de Caravana Book-Land, Editura Nemira şi Editura Litera.

Deoarece vrem să schimbăm puţin modul în care vor fi aleşi cei trei câştigători, vă anunţ că vă puteţi înscrie în concurs până luni, 19 septembrie, ora 19:00. După ce toate comentariile sunt validate (însemnând că vom verifica dacă fiecare participant va avea în text toate cele trei cuvinte), începând cu ora 20:00 şi până miercuri, ora 21:00, vom afişa un poll în care fiecare cititor va avea dreptul de a-şi alege preferatul.

Astfel că în urma a două zile de votare, se vor desemna cei trei câştigatori şi le vom oferi premiile:

Premiul I – A doua carte a ignoranţei, JOHN LLOYD & JOHN MITCHINSON
Premiul II – Marea carte a jocurilor minţii, IVAN MOSCOVICH
Premiul III – Ghidul xenofobului (irlandezii), MARK MCNALLY

Acestea fiind zise, aşteptăm să vă aşterneţi cele mai creative gânduri!

[UPDATE]: Concursul a luat sfârşit! Mai jos vei găsi un poll unde poţi să alegi cel mai creativ participant!


Distribuie:

Corina Niţescu

Perioada în care trăim nu ne mai ajută să ne bucurăm de lucrurile mărunte. Tocmai de aceea evenimentele, cărţile şi filmele pe care le recomand sunt câteva dintre micile bucurii care mă ajută pe mine, şi sper să te ajute şi pe tine să vezi lumea cu alţi ochi.

7 Comentarii

  • 14.September.2011

    Cristina

    Cu ultimele puteri, isi scrisese ultima fraza in cartea sa. Literele parca se scurgeau in suferinta. Zvacnirile sufletului depaseau limitele realului, intr-o claustrare a sinelui. Scrisul pentru el, era o eliberare din ghearele mortii. Ignoranta celorlalti ii masura clipele destramarii, se stingea incet dar sigur in valtoarea neputintei…

  • 16.September.2011

    Andra

    Marea isi musca buzele in ritmul ei neobosit, o ciudata creatura ce si-a ales un singur cantec pentru o nemarginire limitata. In limitele ei admir eu imaginea libertatii, urmarindu-i buzele mecanice si carnale. Aceste buze rostesc fara incetare versuri neauzite, ce zboara in jurul meu si ma deztrupeaza, pasindu-mi pe rana, pe corpul meu- o carte goala. Dar ignoranta si metalicul vietii o fura. Are si ea un neajuns si-si cauta cuvantul perfect. Nimeni nu i-l spune. Nimeni nu il stie. Marea isi musca buzele si-si cauta cuvantul rostit cavernos, ce musca din haos.

  • 17.September.2011

    Ioana Teodora

    Bocancii ei striveau zgomotos frunzele vestejite cazute, vantul ii arunca praf in ochi iar parul ei rosu flutura in urma sa. In acel peisaj sters prezenta ei parea ireala, vie. Chitara parea nefiresc de usoara in mana ei cand s-a asezat in mijlocul multimii care ii arunca o privire pentru cateva momente apoi intorceau privirea uimiti de acea creatura cu parul rosu care canta atat de zgomotos. Nu-i pasa de ignoranta din jurul ei, era obisnuita demult. Cu cartea aruncata in husa chitarei se simtea ca un copil de Craciun, nu avea de ajutor sa-si aminteasca fiecare nota, nu era doar muzica de strada era arta in cel mai sincer sens al cuvantului, era arta fara limite.
    Peste 20 minut isi pune chitara in husa, si isi indreapta pasii grabiti spre statia de autobuz ctare urmatorul loc plin de nepasare

  • 18.September.2011

    Cătălina

    Mereu mă trec fiorii regulamentar, pe coaste, hm, pardon. Pe zebră.
    Când mă striveşte ignoranţa înfiptă în buzele tale,
    Ce-mi urlă în glezne şi-mi ciopleşte conturul,
    Stângând şi spunând că exist doar diform, trib de limite
    Fizice, pshihice.
    Şi dacă-ai citit o carte în care-ţi ziceau că eşti orb
    De ce să te-asculte mulţimea,
    Sedată din faşă,
    adormită de fumuri,
    drogată cu prafuri?
    dar mereu e praful de puşcă….

  • 18.September.2011

    Nicoleta C.

    E dureros sa fii om…Multi care au acest atribut,al faptului ca poseda sansa-de a fi oameni sunt de fapt niste fiinte care par ca pot face totul si constata abia pe la mijlocul vietii ca nu au prea invatat nimic cert si ca multe sunt misterele care-i inconjoara.

    Cea mai grea sarcina pentru mine ca individ,e sa deschid o carte si sa ma gandesc intens la ea,incat imi marcheaza viata,cel putin o perioada.Asta ma-ntristeaza daca privesc mai atent,fiindca sunt doar simple evenimente pana la urma,irealitati,concepute parca intamplator si in acelasi timp intentionat pentru sistemul meu nervos obosit,care din lipsa de activitate propriu zisa,cauta o alternativa pentru ceea ce altfel se cheama „ statul degeaba ” .

    Printre-atatea ambitii si dorinte,care pentru unii dintre noi sunt chiar epuizante,ignoranta chiar nu face bine.Acesta-i insa,cu siguranta,faptul real care ne obliga sa fim rationali si sa recunoastem inevitabilul:suntem oameni:o majoritate imperfecta,iar minoritatea are doar ocazia de-a atinge perfectiunea doar pentru ca si-o doreste atat de mult incat uita sa mai traiasca.Astfel,practic morti si inca in viata,ne jertfim pentru idealul care ne pastreaza totusi din punct de vedere material.Speranta deci,e o componenta esentiala care continua sa ramana integrata in fiinta noastra chiar si-n momentul cand parasim lumea de-aici si trecem in cea de dincolo. Avem asadar motive sa credem ca nimic nu-i intamplator si cu atat mai putin,irealizabil.

    Nicoleta C.

  • 19.September.2011

    Corina Niţescu

    Aşadar, concursul a luat sfârşit! Pentru a ajuta la alegerea câştigătorilor, lasă un vot celui mai inspirat participant!