Concert Vama în Tribute

DSC09058

A fost un concert reuşit şi desăvârşit din toate punctele de vedere. A meritat zilele, orele şi minutele de aşteptare şi nerăbdare. Am putut să mă îndepărtez de tot ceea ce ţine de cotidian şi raţiune pentru a nu ştiu căta oară. Întotdeauna mi se pare puţin şi infim; pentru că mereu îmi doresc mai mult şi mai mult e ca o dependenţa. Dependenţa de muzică.

Am avut voie să-mi descătuşez sufletul şi să-l las “să alerge la mare” să se spele de noroiul în care societatea l-a împotmolit. A fost de neuitat. Rareori te simţi în largul tău şi te regăseşti pe versurile unor melodii pline de înţeles, pline de insufleţire. Ele prind viaţă atunci, acolo, prind viaţă pentru că le permitem şi pentru că le încurajăm. Muzica face parte din viaţa noastră indiferent de forma în care se află şi indiferent de gen.

Un concert plin de încărcătură emoţională şi eliberare de sub lacătul realităţii ce ne ţine înhămaţi zi de zi. Frâiele au fost ignorate iar singurul gând pe care fiecare din noi l-a avut a fost acela: “€œPLAY! SHOW! LOVE!

Formaţia Vama a susţinut într-o seară de joi, mai exact 22, un concert  aducând tribut inimilor vămuite. În acea vamă fără frontiere mulţi s-au regăsit. Majoritatea vamaioților nu se cunoşteau, dar totuşi exista o legătură ascunsă, nevăzută, dar care poate fi simţită preţ de câteva ore.

Probabil mulţi cunosc formaţia sub fostul pseudonim Vama Veche însă aceasta s-a reinventat şi a devenit Vama şi atât.

La un astfel de concert nu ai cum să te simţi singur. Chiar dacă ai fi, întotdeauna vei face abstracţie de orice sentiment negativ, te vei încărca doar cu energie pentru a răzbi, pentru a supravieţui în continuare în jungla societăţii. Junglă în care unii nu se regăsesc sau atunci când obosesc să alerge înconjuraţi de piedici şi capcane ce dăunează sufletului, preferă să îşi găsească din nou œ”liniștea” sufletească şi să se simtă aşa cum doresc la un astfel de concert al trupei Vama.

Formula trupei a suferit unele modificări, iar componenţa  de acum este dornică de afirmare, de a se lupta cu vântul răuvoitor ce vrea să răzbească, vânt care uneori vrea să le schimbe direcţia.

Componența actuală a trupei este: Tudor Chirilă – voce, Eugen Caminschi – chitară, Gelu Ionescu – clape, Lucian (Clopo) Cioargă – tobe, Dan (Prepe) Opriş – bass.

Ceea ce este de admirat este forţa cu care trupa a răzbit şi s-a menţinut pe linia de plutire în ciuda “piedicilor umane” care aveau ca scop să le devieze traseul îndreptat spre inimile vamaioților.

Chiar dacă una dintre aceste piedici (procesul pierdut) şi-a dus la îndeplinire scopul momentan, asta nu a împiedicat pe nimeni să dea curs unui “€œjoc” îmbucurător inimii. Toţi au dat curs şi au simţit spiritul ludic cântând  un vers, două din fiecare melodie veche ce  are o istorie şi înseamnă ceva pentru fiecare. A fost pentru prima dată când am văzut  într-un concert un moment de karaoke, ceea ce mi se pare inedit, clipe  în care aproprierea devine şi mai strânsă iar legătura este indisolubilă. Sper că a reuşit să înduioşeze şi să demonstreze că adevărata lor valoare şi întregul proces de “vamalizare” se va păstra în timp, astfel încât oricine doreşte să îşi înstrăineze sufletul dar totodată să-l păstreze sub forma sa pură este binevenit în marea familie.

E minunat să simţi că faci parte dintr-o comunitate,  mai bine zis o familie. O familie ce a luat naştere undeva demult în timp într-o vamă  şi continuă până în ziua de astăzi, sub altă formă, însă totodată aceeaşi din punct de vedere sentimental şi ideologic.

Trupa ne-a oferit momente de neuitat aşa cum ne-a obişnuit să o facă. Am  cântat cu toții (demult n-am mai văzut o mare de oameni să cânte acelaşi lucru simultan şi corect), am uitat ceea ce vroiam să uităm, ne-am reamintit de ceea ce ne încântă sufletul şi ne-am simţit apropriaţi prin şi de muzică.

Patru cântece noi, proaspete ne-au încântat auzul şi deşi versurile nu erau stăpânite prea bine de mentalul nostru până la urmă sufletul a reuşit să le domine şi să le prelucreze astfel încât să nu lăsăm alte gânduri să ne pătrundă şi să ne schimbe starea de spirit dobândită. Aceste cântece sunt: “Ultimul om” (cântec ce îţi împărtăşeşte emoţiile şi ideile atunci când te simţi ca  un nimic, ca un ultim om), “Cântec de găsit” (chiar se poate găsi), “Break up” (pentru cei ce simt nevoia de a se rupe dintr-un întreg şi de a deveni din nou jumătăţi), “Red hot” (cântec cu versuri “instabile” însă care te afundă  într-o stare din care cu greu ieşi).

În-afară de aceste cântece, playlist-ul concertului se regăsește în totalitate pe albumul Vama: “Fotomodele”, “Undeva în vamă”, “Dumnezeu nu apare la știri”, “Bed for love”, “Tata taie porcu'”, “Pe sârmă”, “E plin de fete”, “Suflet normal”, “Scrisoare către Făt Frumos”, “Cârtița”, “17 ani”.

În opinia mea a fost unul dintre cele mai reuşite concerte  susţinute de trupa Vama, un schimb de suflete, un schimb de idei şi mentalităţi. Sufletele zburdau prin încăpere socializând şi simţindu-se libere aşa cum de puţine dăţi se întâmplă.

Seara s-a încheiat, spre dezamăgirea tuturor celor care trebuiau să-şi recupereze tot ceea ce eliberaseră, însă le dobândeau sub o altă formă devenind mult mai buni, mult mai dezinhibaţi, cu forţe şi încredere în ei până data viitoare.

Dacă vrei să simţi că eşti din nou om şi să împărtăşeşti cu ceilalţi ceea ce te apasă prin arta pe care muzica o dăruieşte, dacă vrei să te regăseşti şi să nu te mai simţi singur chiar dacă ai fi, încearcă o astfel de experienţă.

Îţi vei mulţumi sufletul şi îi vei reda puterea să meargă mai departe, să nu te părăsească în lupta cu viaţa şi să te ajute să te reinventezi de fiecare dată.

Never but never break up with your soul. It’s all that you got, everything else doesn’t matter so much. (Niciodată, dar niciodată să nu te desparţi de sufletul tău. Este tot ceea ce ai mai de preţ, nimic altceva nu contează la fel de mult.)

Mai multe poze aici

Distribuie:

9 Comentarii

  • Reply 24.April.2010

    Pandutzu

    pentru mine a fost cel mai tare concert vama la care am fost… si am fost la muuulte.

  • Reply 25.April.2010

    Adda

    Iti multumesc enorm pentru aprecieri si cred ca datorita tie cronica mea mica a ajuns in vazul lui Tudor .
    Iti multumesc si sper sa mai comunicam.
    Apropo lasa-mi daca vrei un contact ceva. Doi fani Vama trebuie sa nu se piarda.

  • Reply 25.April.2010

    Alexandra-Georgiana

    Foarte frumos scris articolul, felicitari!
    E bine de stiut ca mai exista oameni care pastreaza si duc mai departe spiritul Vama Veche, cu toate ca s-au schimbat multe…

  • Reply 25.April.2010

    Adda

    Iti multumesc din suflet.
    Aceste aprecieri imi fac sufletul sa zambeasca si mi-l motiveaza si mai mult!

  • Reply 25.April.2010

    Pandutzu

    @adda: ai contactul meu in campul de e-mail de la comentarii :p

    • Reply 26.April.2010

      Axel

      Stii ca nu poate sa vada toata lumea campul ala, de-aia te-a intrebat ;))

      • Reply 26.April.2010

        Pandutzu

        de unde sa stiu eu cum va administrati voi site-ul :D

  • Reply 26.April.2010

    mihaela

    FELICITARIIIIIIIII!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    cred ca ai depasit-o pa mama!!!!!!!!!!!!!!!
    M-ai binedispus pe ziua de astazi!!!!!!!!!!!!
    astept sa citesc urmatorul articol.
    SUCCES!

  • Reply 28.April.2010

    Adda

    Multumesc din suflet,Mihaela!
    Mama e de neintrecut.
    Jurnalista neinfricata .
    Glumesc.
    Dar e un model pentru mine.

Lasă un răspuns

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.