Comments on: Comunicarea cu parintii – o ecuatie fara solutii?

By: marian

marian — Sun, 29 Aug 2010 13:43:40 +0000

parinti prosti, asa sunt si ai mei , dar nah n-ai ce sa faci

By: Mihaela

Mihaela — Sun, 14 Feb 2010 11:33:33 +0000

cu ai mei, nu cred ca am nicio sansa.
indiferent de cum as vb, sau cum m-as purta nu sunt niciodata multumiti, asa ca in general prefer sa ii ignor atunci cand vin sa-mi reproseze ceva :”>

By: copila`dilie

copila`dilie — Wed, 21 Jan 2009 19:12:51 +0000

io`s norocaoasa…am avut parte de nijte parinti de nota 10…un tata kre nu intb unde ma duc,cu cn, sau knd vn…sh mama kre mi`a permis sa plec peste tot,pt k are incredere…dar conditia era sa aibe bani pt plimbarile mele….in rest:comunicarea exista……lasand la o parte momentele knd eu vreau sa dorm sh ma streseaza cu nijte intrebari absolut tampite!!!!

By: Geo

Geo — Tue, 18 Nov 2008 13:45:43 +0000

Parinti ca ai mei nu cred ca mai are cineva. Ei se cred parinti perfecti.

Tata este tipul parintelui “autoritar” dupa parerea lui: nu isi cere niciodata scuze, nu recunoaste cand a gresit, tipa in loc sa vorbeasca, vine beat si ma interogheaza ca unde i-am ascuns banii (pentru a descoperi mai tarziu ca ii avea in buzunar), dupa parerea lui sunt curva daca stau vara cu gashca in spatele blocului pana la ora 22:00, daca sa intampla vreodata sa nu fie ordine in casa imi vorbeste ca la ultimul om (ca ii consum mancarea degeaba, ca stiu numai sa cer, plus “complimentele” de rigoare), afirma ca nu ma tin de scoala si sigur umblu aiurea (desi nici macar nu stie cum se cheama liceul unde invat, nu s-a interesat niciodata sa vada ca nu am note sub 7 si ca am doar 2-3 absente).

mama? e o prefacuta cu 2 fetze care este cea mai buna prietena a mea cand nu vorbesc cu ea, pana in momentul cand cedez ca atunci revine la normal si ma ignora complet…

as continua

By: iulia(skatarina)

iulia(skatarina) — Wed, 02 Jul 2008 19:10:25 +0000

acum..nush. fiecare parinte trebuie “tratat” in modul care cere situatia. si crede-ma, madootza, stiu cum e uneori. keep trying.;)

thanks.

By: ingerash

ingerash — Tue, 01 Jul 2008 17:29:35 +0000

ciudat este atunki kand un parinte… in kazul meu mama ..incearca s`mi fie prietena ..o las .. insa apoi de trezeshte k imi este mama ..nu prietena …eu ca sa mai intzeleg ? dar una peste alta este ok sa ai un parinte mai “descuiat” .. parintzi foarte descuiatzi nu exista …decat nepasatori ..un parinte complex este (dupa parerea mea) cel care itzi este prieten sh parinte in acelashi timp ..dar nu separat sh nu cu intreruperi :))

dar orkm postu este super :P

By: Leyla

Leyla — Tue, 01 Jul 2008 16:44:14 +0000

Nasolica in primul rand. Si la mine mama este dificila uneori, dar pana la urma, dupa ce ii dau niste argumente pentru ceva (sa zicem o plecare la mare) e de acord. Eu am noroc si cu un tata foarte gege. Tatal tau cum e?

By: madootza

madootza — Mon, 30 Jun 2008 21:58:19 +0000

e foarte interesant ce ai scris u acolo si o sa scot articolul tau si la imprimanta sa le arat si parintilor mei….poate ajea vor intelege si ei cum ma simt eu
Va rog sa ma ajutati si p mn pt ca sfaturile pe care ni le-ai dat skatarina le-am incercat si eu cu parinti mei dar nu tin de nici o culoare….pt k eu sunt kalma cu mama mea si ea tipa intruna la mn…si mai multe….am incercat sa comunic cu ea sa o fac sa inteleaga si sa o inteleg si eu p ea…..dar ea ori nu ma ia in serios si ma ia peste picior….ori ajungem sa ne certam aia….chiar nu stiu ce sa mai fac…am ajuns sa disper….abia ajtept sa fac 18 ani sa plec la facultate..si dupaia sa am viatza mea…si sper k io sa nu fac la fel cu copii mei…si sa fiu un parinte “receptiv si deschis”……app. acum am 16 ani si sunt fata

By: Carina

Carina — Tue, 27 May 2008 21:59:30 +0000

Părinţii noştri pur si simplu nu mai au răbdare cu generaţia noastră, lucru complicat, pentru ca nici noi nu mai avem răbdare cu generaţia lor trecuta.
Pentru mine situaţia este puţin mai deosebita, am restricţii absurde dar pot găsi scuze si îmi trece, mă obişnuiesc cu situaţia. Părinţii noştri ar trebui sa ne asculte mai mult decăt sa ne critice si sa ne spună ca suntem mici, uneori ar avea mare surpriza sa afle ca si noi putem gândi la fel de bine si chiar mai deschis decăt ei, câteodată i-am putea ajuta mult mai bine decăt o persoana experimentata. Tot ce trebuie sa facem e sa mai ascultam din când in când si sa nu mai impunem, atât din partea părinţilor cat si din partea adolescenţilor.

La urma urmei, cu toţi vrem ceva. Noi libertate, iar ei… sa fim sănătoşi.

By: dave

dave — Tue, 27 May 2008 07:21:00 +0000

Ma bucur ca citesc si parinti. Sincer, au citit si ai mei si au spus: “da, asa sa faci!”:)), asa ca sper sa fie util si pt parintii dornici sa invete.

Naufragiatu, eu stiu ca putem sa incercam. Nu stiu ce e pe la tine pe acasa…