30.Apr.2010 / Uncategorized / 1,255 vizualizări /
Comercialul ucide
Comercialul ucide. Ucide arta.
Am ajuns la concluzia asta după ce am urmărit evoluţia literaturii pe piaţă, a muzicii, a artei in general. Vorbesc strict despre România, nu mă raportez la nicio altă ţară. Pentru că aici nu calitatea primează, ci cantitatea.
Atâta timp cât la noi majoritatea e alcatuită din băutori de bere şi mâncători de seminţe la vecinu’ acasă în timp ce se uită la OTV la cazul Elodia, ceilalţi, doritorii de cultură şi calitate, vor trebui să se resemneze. Totul e ca un lanţ care merge din zală in zală. După primul viol la tv a fost maneaua, după manea a venit Elodia şi tot aşa. Măcar rămâne să ne bucurăm de faptul că internetul câştigă teren în faţa televiziunii. Asta pentru că permite accesul liber doar la informaţia dorită şi oferă mult mai multe posibilităţi.
Şi lectura a suferit. Pe lângă faptul că nu se mai citeşte la fel de mult ca înainte, acum se citeşte şi comercial, în trend. Toţi citesc Dan Brown, Sandra Brown, Coelho, care au fost propulsaţi în urma unei strategii de marketing. Dan Brown tratează subiecte de interes actual pe piaţă: secrete, intrigi, existenţa umană într-o formă simplă. Cu atâta publicitate, devii parcă obligat să pui mâna pe o carte de-a lor.
La fel se întâmplă şi cu muzica. După cum majoritatea trupelor şi artiştilor “underground” care caută să se afirme a declarat, industria muzicii româneşti este una falimentară. Asta pentru că nu se promovează calitatea, ci doar sâni şi dorsale. Au existat mai multe campanii care doresc să scoată la lumina trupe, dar cu un efect mult prea slab. Astfel, scena muzicii autohtone a ajuns să fie reprezentată de figuri plastice. De aici si recunoaşterea noastră… inexistentă.
În acelaşi timp, marketing-ul merge de mână cu cenzura. Azi, cenzura a ajuns să inhibe mintea artistului. Mulţi se bazează strict pe scopul artistic şi pe “cum dă în ochii cititorului meu că trebuie să o cumpere” şi uită că unele cuvinte mai “pornoase” pot fi la fel de fireşti precum “existenţă” sau “soartă”. Ideea transmiterii unui mesaj se pierde pe zi ce trece.
Totul se mulează pe un sistem bolnav ce în curând va masca orice fel de realitate socială rămasă.
Marketing-ul este puntea dintre vânzător şi cumpărător. Atâta timp cât tu ca vânzător ştii ce vrea publicul, poţi să îţi dai seama dacă vei vinde produsul sau nu. E evident că majoritatea va hotărî pentru tine, asta dacă nu faci parte din ea.
Arta a devenit deja un material greu de “digerat” pentru creier şi simţuri. E o informaţie codată. Criticii de artă sunt plătiţi să vândă, îşi permit să taie capete “urâte” din punctul de vedere al banului.
Spui ca vorbesti strict despre Romania, si faci referire la S. Brown, D. Brown si P. Coelho.
Greşeşti. Face referire la românii care citesc respectivii autori. Nu lua doar câteva cuvinte dintr-o frază, ci întreaga frază, pentru că înţelesul ei nu se regăseşte doar în trei nume.
Din moment ce urmatorul paragraf se refera la “industria muzicii romanesti”, si dupa cum citasem anterior, ea se refera strict la Romania, nu vad cum gresesc.
In categoria muzica, arta si literatura romaneasca (vezi introducerea), nu au ce cauta cei trei autori.
Dacă nu vezi cum greşeşti, încearcă să vezi cum greşeşti.
O luăm aşa cum zici tu, cu paragrafe, iar paragraful în care apar numele celor trei scriitori începe cu “Şi lectura a suferit.” Adică lectura făcută de români.
În acel paragraf nu se discută literatura română ca ansamblu de creaţii, ci preferinţele românilor în materie de literatură.
Anca, aici am vb strict despre cum citeste majoritatea si ce citeste. De aici si cuvantul “lectura”. “Pe lângă faptul că nu se mai citeşte la fel de mult ca înainte, acum se citeşte şi comercial, în trend.” Daca era vorba despre cum se scrie, fraza ar fi sunat cam asa… “Pe langa faptul ca nu se mai scrie la fel de mult ca inainte, acum se scrie si comercial, in trend.”
Muzica de underground se asculta destul de mult in ultimul timp , guess who , spike , grasu’ xxl . Ai auzit de ei ?
In privinta muzicii de club , presupun ca la ea te-ai referit , ar trebui sa sti ca este foarte cunoscuta peste hotare . Tot respectu’ !
Normal ca am auzit. Dar i-ai auzit sa le mearga bine? Sa le fie cumparat albumul in loc sa fie download-at? De aceea am zis ca este falimentara.
Acum depinde si la ce fel de club te referi :D. Tehno, Ina, si altele, stiu ca se asculta in draci pe afara.
Eu, in articol, ma refeream de ex si la muzica indie, rock alternativ. Rockul este interzis la radio si la tv. Asa era scris, inainte, si despre manele dar pentru ei, vad, ca treaba s-a mai schimbat. Tocmai pentru ca asta s-a cerut mai mult…
daca toti citesc dan brown samd de ce nu dai tu niste exemple de valori romanesti? ia zi-mi tu mie zece scriitori romani in viata tineri, care fac literatura :) (poti fara un search pe google?
Dar cine spune că ei fac literatură? Poate tocmai din cauza faptului că ei nu fac literatură, nimeni nu a auzit de ei.
Eu nu pot să numesc zece scriitori români, tineri, contemporani. Să-mi spună cineva dacă pierd ceva prin lipsa mea de interes pentru literatura contemporană, autohtonă sau străină, căci nici Dan Brown nu citesc.
Valori, in viata, nu am cum. Pentru ca, pentru mine, un scriitor are valoare daca ii sunt citite operele si dupa moarte. Cat e in viata, e doar un scriitor in formare.
Nu am cum sa-ti dau zece nume de scriitori romani in viata. Nume de oameni care scriu si nu publica deloc sau aproape deloc pot sa iti dau. Oricum, iti pot da si nume care nu au ce cauta, si lanseaza o carte ca sa fie.
Putem ajunge sa vb ore despre asta. Scriitori romani, tineri, exista. Eu ziceam de comercial, de ce prefera majoritatea sa citeasca.
Y’know, fără să mă raportez strict la România – sunt de acord că un comercialism excesiv care anulează orice altceva a dăunător şi oribil and all that, dar, hey, pericolul la o atitudine din asta mi se pare că ar fi căderea în extrema că orice ar face un artist e scrutinizat pentru “intenţii comerciale” şi după aia v-aţi enerva şi aţi zice că a făcut “sell out” sau nu ştiu ce. Şi sincer, mi se pare atitudinea că artiştii cumva greşesc fiindcă fac bani din ce le plac sau că sunt de căcat acum c-au devenit populari mult mai enervantă şi distructivă decât cealaltă extremă.
PS: cât despre muzică… asta practic nu se aplică global? Nu suntem doar noi, întreaga industrie a muzicii a ajuns în stadiul în care se află pe marginea unei prăpăstii şi cu zi ce trece încăpăţânarea lor îi previne să se redreseze şi să se adapteze din nou, cred.
Plus, asta am uitat să menţionez anterior, eu cred că trebuie în orice artă un balans între chestii “accesibile” şi “complicate”, că un imbalans între alea două, indiferent care e în avantaj, nu e o chestie prea bună…
Valori Romanesti , ce bine suna! Hai sa facem o lista sa vedem care sunt alea !
La partea cu cenzura nu sunt de acord. Dimpotriva, intoarce-te in anii comunismului, acolo sa vezi cenzura si inca atunci, autorii buni (in viziunea mea buni) reuseau sa cuprinda esentialul prin talentul lor scriitoricesc, n-aveau nevoie de cuvinte ‘pornoase’ cum le numesti tu.
In fine, parerea mea. :)
Oricum, azi, filmele, emisiunile si cartile de duzina prind la public, de ce sa ne ferim s-o spunem? Traim intr-o lume inestetica, dar stii, eu inca cred ca sunt oameni de valoare in Romania si-o sa reuseasca sa schimbe ceva. Sunt mai idealista asa. :)
Ah, si nu stiu de ce te-ai limitat la Romania (poate ca aici fenomenul asta de comercialitate si spiritul de imitatie e ceva mai raspandit), dar si in celelalte tari avem de-a face cu o masa larga de oameni kitsch s.a.m.d.
Read my mind, m-ai inteles gresit. Nu mi se par neaparate aceste cuvinte “pornoase” ,doar necesare uneori in transmiterea mesajului.
Da, sunt constienta ca mai exista oameni de valoare in Romania. Dar si ei o sa piara avand in vedere ca nimeni nu ii incurajeaza sa faca ceva.
M-am limitat la Romania pentru ca aici traiesc si aici simt pe pielea mea ce se intampla. Nu as fi putut vorbi despre Franta, de ex, atata timp cat nu stau acolo, sa imi zic parerea din interior.
Atata vorbarie cu comercialul, ca si cum ar fi aparut acuma in secolul XXI si a inlaturat tot ceea ce inseamna muzica, literatura si arta de calitate. TOT CE SE VINDE, FIE CA E BUN, FIE CA E RAU, E COMERCIAL. Deci care-i problema?
Mai, nu vreau sa fiu rea…dar in fine.
Era vorba despre cum ucide comercialul calitatea si arta.
Na, nu e pentru fiecare.
Da ai dreptate, intr-adevar in Romania la fel si ca in restul lumii nu mai este apreciata adevarata arta ci doar ceea ce oare a fi.Porcariile care sunt bagate in aceeiasi oala ca sa zic asa cu arta nu fac nimic altceva decat sa prosteasca lumea.Oamenii sunt oarecum obligati sa le cumpere si sa le accepte
P.S. Chestiile astea nu se intampla doar in Romania, nu stiu daca mai este vreo tara in lumea asta care sa aprecieze adevarata arta
Si totusi draga Mioara Adela, ce D-zeu inseamna “adevarata arta”? Ce apreciezi tu ca fiind arta adevarata?
True Art:
http://tvtropes.org/pmwiki/pmwiki.php/Main/TrueArt
hahahaha. :D