Cluj-Napoca – oraşul din inima mea

SpunÂ “oraşul din inima mea” pentru că acolo am petrecut patru din cei mai minunaţi ani ai vieţii mele: anii studenţiei, împărţiţi în zile de studiu în sala de lectură şi nopţi de distracţie pe oriunde se putea – în căminele din Haşdeu, pe strada Piezişă, cluburi sau la cineva acasă. Mai mereu nu ştiam cum mi se va termina ziua sau pe unde mă va duce noaptea. Am păstrat legătura cu unii dintre foştii colegi care mi-au devenit prieteni minunaţi, apropiaţi sufletului meu, pe care îi văd aproape an de an. Ultima oară am fost în Cluj-Napoca în septembrie şi am găsit oraşul schimbat mult în bine.

Pentru cine nu ştie, numele oraşului vine de la alăturarea denumirii vechii cetăţi dacice Napoca laÂ Cluj -Â termenul latinesc care l-a desemnat ulterior (vine din Clausum – oraşul fiind mărginit de dealuri, precum Dealul Feleacului).

Prima atestare documentară a oraşului a fost făcută de geograful grec Claudius Ptolemeu, care spunea despre aşezare că era una dintre cele mai însemnate localităţi din Dacia preromană, pe numele de Napuca. După ce au cucerit Dacia, romanii au fondat o nouă aşezare rurală, pe malul drept al râului Samus care devine aşezare urbană în timpul împăratului Hadrian, în 124, sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napoca, atestat în inscripţii. Colonizat mai tîrziu cu saşi şi maghiari, Transilvania, şi implicit Clujul, a intrat în componenţa Ungariei, ajungând sub dominaţia otomană până la sfârşitul secolului XVII când este cucerit de austrieci.

În urma constituirii Imperiului Austro-Ungar (1867), Clujul şi Transilvania au fost reintegrate în Regatul Ungariei. După încheierea Primului război mondial şi înfăptuirea Marii Uniri, Transilvania a intrat în componenţa Regatului României. În 1940, la începutul Celui de-al doilea război mondial, Clujul a revenit sub coroana maghiară prin Dictatul de la Viena. Prin Tratatul de la Paris (1947), Clujul a intrat din nou în componenţa României.

O zi frumoasă în Cluj-Napoca poate începe cu o plimbare pe Bulevardul Eroilor, pe jumătate pietonală acum, ce leagă Piaţa Unirii (locul unde este statuia lui Matei Corvin şi Biserica “Sfântul Mihail”) de Piaţa Avram Iancu (există o statuie a eroului român cocoţată în vârful unui stâlp înalt, strajuită de Catedrala Ortodoxă, Teatrul Naţional şi Opera Română). Puteţi urca pe Cetăţuie să admiraţi panorama oraşului sau vizita Gradina Botanică, puteţi să hrăniţi porumbeii de lângă statuia lui Mihai Viteazu sau să savuraţi o bere la o terasă de lângă Casa lui Matei Corvin sau în Piaţa Muzeului. Dacă cineva se aventurează înspre Mănăştur, îi recomand să viziteze Biserica “Calvaria”. Cluburile vi le căutaţi singuri, sunt destule şi sunt faine.