06.Feb.2010 / Uncategorized / 677 vizualizări /
Chirilă Alexandra – Profilul unei culturi cu acceleraţie
Chirilă Alexandra
Spune despre ea:
Eu sunt Alexandra, am 20 ani (dar mă simt ca la 18), sunt la facultatea de informatică şi fac bijuterii handmade. Site-ul meu este www.bijouterici.ro şi te invit să intri şi să vezi dacă bijuteriile mele îţi atrag atenţia. Despre mine aş putea să zic că sunt o fire pasională şi pun suflet în tot ce fac. M-am apucat de bijuterii cu 300 lei şi muuuult curaj şi încăpăţânare şi am construit o mică afacere. N-am avut niciodată talent la desen; mama îmi spunea că fiecare om are talentul lui şi mă întrebam oare eu ce talent am? Poate acum l-am găsit…
Pe scurt, ador ceea ce fac şi mi-am făcut o groază de amici printre clienţi (o parte din ei mi-au devenit prieteni). O să vreau să fiu programator, informatica e cealaltă pasiune a mea, însă nu cred că o să renunţ la bijuterii. Nu am cunoscut o bucurie şi o mulţumire mai mare decât atunci când îmi văd cerceii, pe stradă, în urechile fetelor. Îmi dă încredere în mine, în faptul că ceea ce fac este frumos…
Cred că ar trebui să îmi iei un interviu pentru că merit o şansă… eu şi ceea ce fac eu…
Froggy: În primul rând, ce te-a determinat să ajungi la facultatea de informatică?
Alexandra: Păi îmi place… foarte-foarte mult… mi-am dorit să fiu programator încă din liceu, motiv pt care am ales profilul de mate-info intensiv info. Facultatea de informatică mi s-a părut cea mai uşoară alegere pe care am făcut-o în viaţă mea: nu m-am gândit de 2 ori şi sunt bucuroasă pentru acest fapt. Învăţ o groază de chestii foarte interesante… dar trebuie să-ţi placă… altfel nu rezişti
Froggy: Cum ai ajuns să faci bijuterii hand made?
Alexandra: Aveam o groază de bijuterii şi dădeam mulţi bani pe ele pentru că nah…cu toţii ştim că în oraş pe la Meli Melo şi alte magazine de genul sunt foarte scumpe… Am zis să încerc şi varianta asta: m-am aşteptat să fie foarte uşor şi nu mi se părea mare chestie când m-am apucat de această mini-afacere însă e destul de greu să ţii pasul cu facultatea şi clienţii şi comenzile…
Froggy: Cum ţi-ai dat seama în cele din urmă că ai talent la desen?
Alexandra: N-am talent la desen… şi încercând să desenez mi-am dat seama că NU am talent… să zicem că am cât de cât talent la făcut bijuterii…
Froggy: Ce crezi că-ţi trebuie ca să îţi urmezi visele?
Alexandra: Îţi trebuie alte vise… glumesc… mult curaj şi voinţă şi poate şi un strop de pasiune… dar e important să nu renunţi… până la urmă dacă nu-ţi urmezi tu visele nu te împinge nimeni de la spate…
Froggy: Cum ai ajuns să fii cunoscută?
Alexandra: În principal prin clienţi şi poate prin grijă pentru detalii. Îmi împachetez bijuteriile cu grijă şi atenţie şi probabil că las o impresie bună… Sper… :D
Froggy: Ce îţi mai dă încredere în tine în afară de cerceii pe care îi vezi purtaţi de clientele tale?
Alexandra: Poate alţii… care au reuşit… poate vârsta pentru că sper încă, şi visez, şi totul e posibil… Însă totuşi parcă nimic nu e mai frumos decât sentimentul acesta: să mă întâlnesc cu clientele mele care îmi poartă bijuteriile… Mă simt împlinită…
Froggy: Crezi că curajul are vârstă?
Alexandra: Cred că da… e vârsta noastră… 18-25 ani… e vârsta în care totul se poate: dacă nu ne iese din prima, mai încercăm 1 dată. E vârsta asta la care orice lovitură o să primeşti, până la urmă o să treci peste şi oricât de mult o să te doară… peste 1 săptămână zâmbeşti din nou… peste 20 ani mă văd puţin mai resemnată… acum sunt veselă…
Froggy: Ce hobbyuri mai ai?
Alexandra: În afară de bijuterii şi informatică? poi nu prea mai am timp… însă îmi place foarte mult să patinez, să înot şi să râd… chiar şi fără motiv. :))
Froggy: Ce te inspiră?
Alexandra: Mărgeluţele, în principiu. Dar şi clienţii. Fac bijuterii şi la comandă în funcţie de culorile preferate şi stilul clientei. Câteodată mă mai inspiră starea mea de spirit…
Froggy: Ce le recomanzi celor mai puţin curajoşi?
Alexandra: Să-şi găsească propriul talent şi poate să nu înceteze să creadă în ei chiar dacă totul pare inutil.
