Nu cred că are rost să specific cine este Marin Preda. Cu toţii aţi auzit de el la liceu, când aţi fost obligaţi să citiţi Moromeţii. Şi poate unora v-a plăcut, iar altora v-a displăcut total. Eu mă încadrez însă în a doua categorie. Şi nu credeam ca o să mai citesc, de bună voie şi nesilită de nimeni, ceva scris de acest scriitor. Dar cum eu sunt, trebuie să recunosc, destul de influenţabilă, şi am auzit că Cel mai iubit dintre pământeni este un roman genial, superb (…) am hotărât să-l citesc şi eu. Si pot spune că nu îmi pare rău deloc!
Cel mai iubit dintre pământeni este romanul unei “žmari conştiinţe“ (Acad. Eugen Simion). Marin Preda scrie fără să îşi judece personajul, nici măcar din punct de vedere al justiţiei, scrie despre constiinţa unui personaj ce crede în existenţa dragostei şi în realizarea fericirii prin ea. În ciuda faptului că Victor Petrini (personajul principal) trece prin multe întâmplări ce îi fac soarta să pară tragică, el îşi păstrează demintatea şi principiile solide.

Romanul prezintă mai multe teme. Cea politică, cuprinzând detalii despre “žobsedantul deceniu“, cum chiar el l-a denumit, de dragoste, prezentând relaţiile lui Victor Petrini, ce crede în dragoste, ca sentiment fundamental, morală, fiind profesor universitar de filosofie, este un adevărat moralist de clasă şi tema moravurilor, prezentând societatea românească din acea perioadă.

Romanul începe cu o propoziţie despre moarte (“žMoartea e un fenomen simplu în natură, numai oamenii îl fac înspăimântător“), iar Victor Petrini este prezentat într-o celulă, condamnat pe viaţă, scriindu-şi memoriile. Apoi firul epic se întoarce în urmă cu mulţi ani, când el era doar un adolescent.
Finalul este marcat de o propoziţe luată din Sf. Pavel (“žDacă dragoste nu e, nimic nu e.“). Aceasta a fost preluată în melodia cu acelaşi titlu de care sunt sigură că toţi aţi auzit.

<<- Ce înseamnă pentru dv. Cel mai iubit dintre pământeni?
- Cred că este cel mai mare efort creator pe care l-am depus până în prezent. Pot să spun că, dacă aş fi fost mai tânăr, n-aş fi putut să scriu această carte; este, deci, rodul maturităţii biologice, dar şi artistice. Acest efort a dat la iveală multe secrete ale fiinţei mele şi sper ca imaginaţia mea să nu fi fost secătuită. Din această pricină, adică din această stare de spirit de după scriere ““ stare de spirit care sper să fie trecătoare -, mi-e greu să-mi imaginez că m-aş putea angaja la o lucrare de astfel de proporţii.>>
Interviu acordat lui Marin Preda, de către Maria Mailat.