Feed RSS
Twitter
10.02.2009 
Tot auzim că oamenii din ziua de azi nu mai citesc. Proastă afirmaţie! Gândindu-ne la asta, lansăm un concurs prin care încercam să prindem “doi dintr-o lovitură” (ştiţi “Croitorasul cel viteaz”, nu?): să demonstrăm că lumea citeşte şi să mai aflăm şi noi titluri de cărţi noi, care merită citite.
Aşadar… tot ce trebuie să faci tu este să ne spui într-un comentariu ce carte ţi-a plăcut cel mai mult şi de ce ne recomanzi să o citim. În funcţie de cum ne convingi să o citim, noi îţi dăm ca premiu o carte. Ce carte?
Păi care alta decât “SONI“? “SONI” e o carte ce face partea din seria celor ce se citesc pe nerăsuflate. Ca dovadă, deja este pe cale de a fi tipărită cea de-a doua ediţie, prima epuizându-se “cât ai zice peşte”.
Avem trei cărţi, pe care ţinem să le dăm pentru că “SONI” trebuie citită de tot omul, pentru că SONI este o stare de spirit pe care vrem să o răspândim.
Concursul se va încheia vineri, iar sâmbătă vom anunţa câştigătorii.
Sper ca am inteles bine regulamentul.
Ultima carte pe care am citit-o si m-a impresionat este “Caderea advertisingului si ascensiunea PR-ului” de AL si Laura Ries. Sunt la o facultate de profil, dar nu am citit-o pentru ca ni s-a impus , am citit-o pur si simplu din cauza faptului ca sunt o pasionata de advertising si vreau sa fiu la curent cu tot ce se intampla. Cartea e bazata pe o argumentatie buna, insa nu stiu cati din acest domeniu sunt dispusi sa ii adopte ideile.
Cartea mi-a placut pentru ca este usor de citit si pentru ca poti afla din ea date interesante despre firmele pe care le vedem(sau avem de-a face) in fiecare zi , precum Zara , Volkswagen , Coca cola , Microsoft , respectiv de ce ele au avut succes si alte firme nu.
Cartea este de asemenea si o invitatie in “backstage” -ul creatorilor de reclame , locul in care iau nastere ideile “cu lipici” la public. Curiosii vor avea numai de castigat ! ;))
Sper sa va placa! :)
Ultima carte citita a fost “Ingeri si demoni” de Dan Brown ,ma impresionat in primul rand prin claritatea cu care autorul a prezentat faptele si ma uimit faptul ca intreaga actiune s-a petrecut in doar o zii.
Totul incepe odata cu descoperirea crearii particulelor de antimaterie,particule care se speculeaza a avea efectul unei bombe nucleare atata timp cat vin in contact cu aerul sau solul.Robert Longdon impreuna cu fiica celui care a creat aceasta “bomba nucleara” au fost nevoiti sa inceapa o cursa prin cripte si catedrale parasite pentru a gasi ascunzatoarea oraganizatiei Iluminatti,o organizatie impotriva Bisericii Catolice .
O carte care dupa parerea mea merita citita!
Eva Luna, de Isabel Allende- imaginati-va voi universul halucinant al lui Marquez, populat de oameni care tanjesc dupa afectiune si se mira de schimbare ca in nuvelele lui Murakami, totul privit cu umorul si sensibilitatea lui John Steinbeck. pricelesss!!!!
Ei bine imi place, chiar imi place concursul vostru!
Mie una cel mai mult mi-a placut “Veronika se pregateste sa moara” (P. Coelho).
De ce? Ei bine as putea spune ca in aceasta carte sunt tratate unele probleme cu care ne confruntam si noi, in zielele noastre.
Iar daca personajul principal incearca sa se sinucida (nu reuseste) iar apoi ajunge la un sanatoriu unde in sfarsit isi gaseste linistea si sufletul pereche, inseamna ca pana si nebunii iubesc, sunt iubiti au dreptul la iubire, drept de care nimeni, niciodata n-ar trebuii sa-i priveze.Eroina traieste experiente noi, nebanuite iar tu, ca cititor, esti pus mereu in fata aceleasi intrebari la care nu stii daca vei gasii vreun raspuns, vreodata: sensul vietii tale si moartea.
Atat am avut de spus, restul te las pe tine sa descoperi.
Ultima carte citita care m-a tinut cu sufletul la gura a fost “Cartea fara nume” de Anonymous, un autor anonim dupa cum se vede. Lucru care m-a determinat sa citesc cartea a fost amenintarea cu moartea prezenta pe coperta 4(amenintare fictiva, dat fiind faptul ca traiesc:P). Actiunea se petrece intr-un oras care nu se afla pe harta plin de varcolaci si raufacatori. Cartea este un amestec de actiune politista si suspans. Cand este furat un obicet care poate controla Luna de la niste calugari, totul incepe sa se complice in oras, iar toti raufacatori se aduna sa puna mana pe pretiosul obiect. Amenintarea cu moartea se refera la faptul ca toate personajele care citesc “Cartea fara nume” de la biblioteca acelui oras sunt omorate. Cum se termina totul, daca este recuperat obicetul si daca orasul revine la linistea initiala,va las pe voi sa cititi.
O carte care m-a impresionat a fost “Mananca, roaga-te, iubeste”. Desi nu am aveam multe asteptari, nu imi inspira ceva interesant, m-am apucat totusi o sa citesc si pot sa spun ca m-a captivat imediat. Personajul reuseste sa isi gaseasca fericirea calatorind in 3 tari si explorandu-le pe fiecare intr-un mod inedit. Pe langa stilul grozav al autoarei, care te face sa nu lasi cartea din mana, pe masura ce citesti capeti sentimentul ala ca poti face orice, daca iti propui. Cartea asta iti poate schimba total atitudinea, si chiar merge mana in mana cu celebrul “Secret”
Hmmm. Cea mai buna carte [ de pana acuma] pe care am citit-o a fost ” Memoriile unei gheise” de Arthur Golden. Pentru oamenii fascinati de lumea mistica a Japoniei, e o carte perfecta. In aceasta lume femeia e arta pura, femeia conduce. Iar gheisele nu sunt deloc [ cum am auzit la multi oameni] prostituate. Ele nu se culca cu barbatii care platesc sa le vada, defapt barbatii aceeia sunt norocosi daca vad incheietura mainii unei gheise.E o carte plina de frumusete, dragoste si traditie. Merita un loc in aglomerata voastra biblioteca.
Pfff..nu cred ca exista o “cea mai buna carte citita vreodata”. Fiecare e unica si mai buna decat restul in sensul ei. Pe moment as tinde sa zic “Nasul” [Godfather-sa nu se confunde] de Mario Puzo. De ce mi-a placut asa mult? Pai in primul rand toata lumea a auzit de Nasul, toata lumea stie celebra melodie din coloana sonora, sa nu mai zic ca majoritatea au vazut filmele. Insa cartea are ceva in plus, intri mult mai mult in atmosfera, e completa pe scurt. Chiar daca vazusem filmele de mai multe ori, cartea a adus parca o cu totul alta traire.
Aaa, ar mai fi Graffiti Files, aparuta acum vreo 4-5 ani. Asta e geniala, texte fara nicio legatura la inceput, dar unite cu pricerepe de maestru la un loc cu schite ale grafferilor din acea perioada. Din cate imi aduc aminte, textele apartineau unor pustani care nici nu se cunoscusera pana la aparitia cartii. “Graffiti Files”-chiar merita.
[...] Participa acum la acest concurs ! [...]
pot sa scriu mai multe ;;)
Auzisem de multe ori vorbindu-se de “Alchimistul” de Paulo Coelho,dar parcă nu mă atrăgea titlul.Într-o zi vorbeam cu o colegă despre ce cărţi am mai citit în ultima vreme şi mi-a zis că dintre toate cărţile citite,cel mai mult i-a plăcut aceasta.Am întrebat-o ce este atât de special la această carte şi mi-a spus că este despre un băiat,Santiago,care visează o comoară,iar după ce are,pentru a două oară,acelaşi vis,se hotărăşte să plece în căutarea acesteia.I-am spus colegei mele că nu mi se pare nimic deosebit şi că tot nu înţeleg ce i-a plăcut.Răspunsul ei a fost :”Atunci n-o citi!”..aşa că am rugat-o să-mi împrumute cartea:D
Nu pot exprima în cuvinte sentimentele ce sunt transmise prin modul autorului de a relata întâmplările.Vreau să vă spun că mi-a plăcut atât de mult această carte încât am citit-o pe nerăsuflate.Am citit-o şi a doua oară,de data aceasta scoţând şi citate.Unul dintre ele ar fi: “Când îţi doreşti cu adevărat ceva,tot Universul conspiră la îndeplinirea dorinţei tale”.
Eu,de obicei,citesc mai întâi începutul şi sfârşitul unei cărţi pentru că sunt nerăbdătoare,dar mă bucur că la această carte n-am făcut aşa deoarece cred că s-ar fi dus tot farmecul ei,finalul fiind imprevizibil.
Cred că deja v-am spus prea multe,aşa că sfatul meu este SÄ‚ NU CITIŢI ACEASTÄ‚ CARTE;))
Nu pot sa spun ca am o anumita carte care mi-a placut cel mai mult.
Eu iubesc cartile, iar pana acum am citit enorm de mult. Pot spune ca am pentru fiecare an din viata cate un scriitor cu intreaga lui opera.
Sunt carti pe care le-am iubit cand eram mica ( Ciresarii, La Medeleni, etc ) carti pe care le-am iubit cand eram adolescenta ( Cartea nuntii, Accidentul, Panza de paianjen, Pitulicea ). Deci nu pot sa va spun decat sa cititi, cititi cat mai mult.
Cea mai interesanta carte pe care am citit-o este “Uimire si cutremur” scrisa de Amelie Nothomb. Mi-a placut modul in care a reusit sa surprinda modul de viata al japonezilor din perspectiva unui european. Umorul si felul de a povesti m-au determinat sa mai citesc o serie de carti scrise de aceeasi autoare, dintre care mai deosebite mi s-au parut “Igiena asasinului”si “Cosmetica dusmanului”.
Un veac de singuratate- G.G. Marquez… Razboi,dragoste, viata unei familii pe parcursul a 100 de ani, modul in care destinele si personalitatile lor se repeta, un sat uimitor care se dezvolta in 100 de ani cat altele in 500… dorinta de cunoastere, framantari, nebunie… viata de peste 100 de ani, moarte, inviere, miracole… Magie… Si cel mai important, singuratatea membrilor familiei Buendia, felul in care acestia traiesc in compania celorlalti.
Final superb, emotionant…
Eu v-as recomanda basmele. Fie ele romanesti sau straine ajuta omul indiferent de varsta. Cat esti pustan si le citesti, vezi doar niste monstruleti ce se bat intre ei si in final castiga binele, Fat-Frumos se casatoreste cu Cosanzeana,Spanul ia bataie si se transforma in broasca si asa mai departe.Undeva pe la varsta adolescentei, vezi altfel basmele. Observi ca eroul principal are nevoie de “ajutoare” exterioare ca sa-si indeplineasca misiunea si intotdeauna este impins de la spate s-o faca. Acelasi lucru ti se intampla si tie, la aceasta varsta. Ai nevoie de oameni care sa te impinga de la spate, sa te ghideze pe drumul cel bun. Observi multe lucruri care ti se intampla si tie la varsta adolescentei deoarece,tu, ca si eroul, aveti un drum initiatic pe care-l parcurgeti.
Apoi ajunge varsta maturitatii.Facultate, servici sau , de ce nu, familie sigur nu mai ai timp (nici chef) sa mai citesti. Si daca ai gasi timp, o carte grea te indispune. Deci un basm te va relaxa, te va destinde, vei pleca din cotidian…
…Si vei ajunge peste multi ani la batranete, unde basmele vor aduce zambete pe fetele nepotilor tai…
Deci basmele te ajuta in toata viata :D
[...] detalii aici sau pe mail [...]
Ultima carte este O viata de Guy de Maupassant. Este o carte incredibila, exact cum spuneti despre Soni este o carte pe care o veti citi pe nerasuflate. Este vorba despre viata lui Jeanne, o viata plina de dragoste si de zbucium. Merita citita este o carte de familie. Poate noi femeile suntem mai sensibile la dragoste, dar este o carte minunata.
Ultima carte citita de mine este Razbunarea faraonilor. Este o carte foarte interesanta. Este vorba despre viata, locurile si oamenii Egiptului. Ne descrie despre locurile din Egipt si obiceiurile, ritualurile pe care le faceau egiptenii. Este o carte plina de istorie si nu numai. Aceasta carete te duce in lumea Egiptului si te poarta ca prin vis prin locurile pe care fiecare dintre noi ar dori sa le viziteze. Depinde cat de visator esti.
Ultima carte citita de mine este Ultimul imparat. Este vorba de cum este tratat copiul care este hotarat de familie sa devina imparat. Este vorba despre viata copilului, cum este tratat de frati, parinti si cei care servesc la palata. Este o carte greu de citit datorita numelor ci si a complexitatii de personaje. Este o carte despre obiceiurile si ritualurilor de la palatul din Japonia. Este in final o carte minunata.
Cartea care m-a impresionat cel mai tare este Evanghelia dupa Isus Hristos scrisa de Jose Saramago.
As putea spune despre ea ca este o carte care te marcheaza (unii chiar ar sustine ca iti “clatina”stalpul credintei), o carte care spune unele lucruri, poate “prea logice” pentru un credincios.
Totusi, inca din titlul cartii, cititorul stie ca aceasta nu este decat o simpla povestire a autorului, o iluzie creata de geniul scriitorului, dar o iluzie care te indeamna sa gandesti la nivel cosmic, sa crezi mai departe in ceea ce este si ceea ce nu este, si mai ales, o iluzie care te invata sa vezi lucrurile din mai multe unghiuri.
O carte geniala ascunsa in umbra rusinii autorului si in atitudinea negativ-critica a bisericii catolice.
Nu ma avant eu in carti din care risc sa nu inteleg nimic, deci nu voi scrie despre acel gen.
“Torturati-l pe artist” , de Joey Goebel este o carte care pe langa faptul ca m-a marcat pozitiv, m-a facut poate sa realizez ce se ascunde in fata unui… presupus adevar.
Orice artist, orice persoana care a scris in viata lui macar o compunere la romana o sa se regaseasca macar putin in Vincent, personajul principal. Orice om care trece printr-o pasa proasta a vietii are senzatia ca totul ii este inscenat , sau ca este un vis. Oricine spera la un nou inceput, dar putini au parte de el.
Cartea sustine ideea “Fara suferinta, un artist nu poate scrie opere de arta” . Pornind de aici, se ia un baiat de 7 ani si se… modeleaza dupa setea cititorilor, fiind povestiti aproape 30 de ani din viata lui, alaturi de ‘mentorul’ sau, Harlan.
Cu un umor plin de sarcasm si multe situatii plauzibile in viata de zi cu zi, aceasta carte m-a captivat.
V-o recomand cu caldura, chiar daca nu voi castiga concursul.
Marele Gatsby de Francis Scott Fitzgerald Mi-a plcut modul sincer in care Gatsby a iubit-o Daisy, modul in care si-a depasit conditia, sacrificiile pe care le-a facut in numele dragostei. E o carte despre visul american, e o carte plina de simboluri, e o carte care dupa parerea mea nu trebuie povestita ci citita. Nu e un roman de dragoste siropos nici pe departe se vorbeste despre dragostea in vreme de criza si cum trecem printr-o criza economica romanul este mai actual ca oricand. In fieare din noi se afla ceva din Gatsby, caci fiecare din noi are un vis si e intresant sa vedem de cat de departe suntem dipsusi sa mergem pt a-l realiza.
Nu e ultima carte pe care am citit-o dar aceasta mi-a placut cel mai placut, iar ea se numeste Clubul Manhattan de John Saul. A fost extraordinara aceasta carte prin faptul ca are o actiune incredibila care se petrece in subsolul Manhattanului adica a cananlelor, a tunelurilor pentru metrou, conductelor de apa, electricitate. Un om acuzat pe nedrept se lupta pentru viata sub pamant, sub metropola. Nimeni nu are habar ce se intampla deoarece nimeni nu indrazneste sa afle pentru ca in spatele acestei povesti se afla oameni importanti din oras, oameni influenti.
O carte foarte frumoasa pe care v-o recomand sa o cititi.
Marabou Stork Nightmares de Irvine Welsh, taticul lui Trainspotting, e o carte exceptionala care m-a zguduit, m-a mangaiat, m-a speriat si apoi m-a linistit. Este povestea ca un trip a lui Roy Strang, care ajuns in coma dupa o tentativa nereusita de sinucidere, halucineaza despre obsesia lui de a prinde pasarea care i-a torturat existenta dintotdeauna. In acelasi timp, aude franturi din discutiile din jurul lui in spital, iar fluxul memoriei involuntare face ca din fiecare piesa a unui puzzle imens, din fiecare fraza auzita, sa porneasca o serie de amintiri disparate din viata lui dinainte de coma, din perioada cand inca era disperat sa prinda pasarea cosmarelor sale. Modul extrem de dur in care e scrisa poate sa influenteze, la fel cum poate si sa creeze o dorinta imensa de a nu ajunge asa, de a evita autodistrugerea si tentatiile obsedante. Planurile se intersecteaza, amintirile adolescentei se imbina cu lungile vanatori ale pasarii, insa totul se sfarseste la un anumit punct, pentru unii facand dreptate, pentru altii brutal sau chiar grotesc. Insa romanul e una din cele mai bune scrieri pe care le-am citit, e captivant, e complex, e plin, e diferit de orice altceva. E Welsh.
[...] Nu am citit niciuna din acestea, dar mă încânta ideea. Dacă le-aţi citit, spuneţi-ne şi nouă cum sunt şi cu această ocazie participaţi şi la concurs. [...]
O CARTE ABSOLUT FABULOASA! As vrea sa castig concursul, dar si mai mult as vrea sa cititi cartea aceasta : SAPTE ZILE PENTRU O ETERNITATE de MARC LEVY.
Dumnezeu si Lucifer sunt constienti de eternul conflict si se pun pentru prima data de acord intr-o privinta: trebuie sa inceteze aceasta lupta eterna, printr-o ultima « batalie », pentru a se hotari care dintre ei sa conduca lumea. Regulile sunt stricte si foarte bine: fiecare “tabara“ va trimite pe Pamant, timp de 7 zile, unul dintre cei mai responsabili « agenti » ai « bazei de control »: Zofia si Lucas. Zofia reprezinta Fortele Binelui, trimisa lui Dumnezeu (aka “Domnul“, iar Lucas, trimisul lui Lucifer (aka “Presedintele“)- este un om fara scrupule,gata sa provoace rau in orice clipa,chiar cu puterea mintii.
Cei doi “sefi” au aranjat totul, au luat in considerare orice obstacole, mai putin DRAGOSTEA CARE SE VA INFIRIPA INTRE CEI DOI ADVERSARI.
Cei doi traiesc o poveste de dragoste care dureaza 7 zile si se spulbera la fel de repede asa cum a si inceput. In finalul romanului, este lansata imaginea lui Dumnezeu, la brat cu Lucifer, o imagine, de altfel, greu de inchipuit.
Am citit cartea pe nerasuflate, in 3 ore am terminat-o, am ramas cu un sentiment ciudat, dar m-am simtit “hranita“ efectiv cu absolut toate cuvintele, frazele puse acolo, intr-o ordine atat de armonioasa. Va recomand cu drag aceasta carte! Chiar merita!
vad ca toata lumea vorbeste de ultima carte citita. Asta voi face si eu…
Ultima carte citita,pe care am terminat-o azi in trenul rapid 652 Suceava Nord-Bucuresti Nord (eu am coborat la Focsani), se numea “Asigurare pentru moarte” scrisa de James M Cain. Despre ce e vorba in carte: un tip cu bani este fortat de un agent de asigurari si de sotia acestuia sa-si faca o asigurare pentru accidente. Iar cand acesta moare in urma unui “accident”, iar agentul de asigurari se indragosteste de fiica mortului si prietenul acestuia umbla cu mama ei vitegra, spuneti-mi voi cine e autorul crimei :D
a nu se uita ca agentul era iubitul tipei si ca aceasta avea un cazier dubios si… mai bine o citit si voi…
e o carte bine scrisa, care te tine cu sufletul la gura, dar cu un final total surprinzator…
o carte pe care o rectomandat celor de peste 18 ani, e interzisa minorilor adica, este Noul Cod Rutier de la Editura National cu CD oferit gratuit…
pai de ce?? tocmai ca aveti 18 anisori si puteti da examenul la scoala de soferi si mi se pare cea mai buna carte. Am citit legislatia din 3 carti diferite, dar aceasta e mai colorata, are multe intrebari (multe din ele pica si la examen).. apropo .. cei care vor sa faca scoala de soferi s-o faca mai repede ca acus se baga poligonul si condusul de noapte:D
hai, o seara placuta:D
“Antimetafizica” scrisă de poeţii Nichita Stănescu, însoţit de Aurelian Titu Dumitrescu a fost cartea care m-a marcat în această perioadă.
Contrar titlului APARENT pompos, N. Stănescu, dictîndu-i lui Dumitrescu răspunsurile la întrebările pe care acesta le pune, sub masca unui interviu, reuşeşte să povestească folosindu-se de farmecul caracteristic (de data aceasta în plin apogeu) întâmplări din viaţa sa (a căror savoare o garantez) împreună cu aşa-numita-şi-mult-slăvita doctrina poetică construită pe adevărurile pe care poetul naţional le deţinea.
Aparent, cartea nu are fir epic, pare un banal interviu al unui “învăţăcel” cu maestrul său spiritual. Ei bine, firul epic se dezvăluie în momentul în care aflăm că cei doi, deşi iniţial ni se dă impresia că totul se învîrte în jurul lui Stănescu, merg în sens invers, Nichita începînd cu tema morţii şi continuînd înspre viaţă, iar A. T. Dumitrescu cu tema vieţii şi terminînd cu cea a morţii.
Cartea este, dacă ne permitem o astfel de prezentare fatalistă, un ghid spiritual. Am citit mai demult în Jurnalul Naţional un articol în care Dumitrescu mărturisea că Nichita îl ameninţa că dacă nu face dovada evoluării spirituale, opreşte proiectul.
Se găseşte greu, dacă doriţi, v-o trimit.
Mna, şi de aceea consider că sunt cel mai bun candidat.
“ce mult te-am iubit” de zaharia stancu… m-a facut sa lacrimez si sa ma simt un personaj bine ancorat in actiunea romanului… mult suflet si durere plamadite impreuna cu frumosul mod de a scrie … am gasit cartea la un anticariat (desi arata destul de distrusa o voi duce curand sa o leg pentru ca merita sa aiba o infatisare ingrijita). O recomand tuturor pasionatilor de literatura emotionanta!
Eu as dori sa va recomand Jocul lui Ender(Ender’s Game) de Orson Scott Card.Romanul are o tema des intalnita si anume razboi intr-un viitor indepartat.Prin ce se distanteaza totusi? acest razboi este vazut prin ochii unui copil de 7 ani luat de langa familia sa pentru a deveni soldat,iar mai tarziu va ajunge figurina centrala a acestui razboi(dar nu inainte de a-si incheia copilaria).Jocul lui Ender este o poveste bazata pe ironie si destin,pe pierderea oricarei urme de inocenta.Dar nu numai pierderea ,surparea sistematica a acesteia ce va culmina in cele din urma cu distrugerea unei copilarii, unei vieti, unei intregi civilizatii, pentru a satisface cruciadele fanatice ale unor adulti speriati.Totusi povestea nu este un testament anti razboi cum ati putea crede, este vorba de viata si moarte(cand jocurile nu vor mai fii simple jocuri),intrigi politice,o omenire unita care tremura in fata unui pericol iminent,pierderea oricarui sens in viata,glorie si decadere,mesajul ei simplu pus poate fii:”Asta nui un joc!”.In mai multe detalii nu vreau sa intru deoarece as strica povestea
1984. testing.
Citesc multe carti si deja cand intru in librarii sunt in pericol resursele mele financiare. Mereu ies macar cu o carte.
Dar acum m-ati pus in dificultate. Eu cred ca fiecare carte are ceva bun in ea si ar merita citita, dar totusi o sa aleg sa vorbesc despre Magicianul lui Fowles. E si una din cartile cele mai recent citite si intra si la categoria carti foarte bune. De ce ar trebui sa o cititi?
Pentru ca asa aflati ce se ascunde in spatele magicianului si in plus imi place mult ideea pe care e construita cartea: lumea ca o uriasa scena pe de o partea si ideea unui meta teatru pe de alta parte si acea joaca de-a Dumnezeu. In plus atatea schimbari de situatie nu am mai intalnit in nicio alta carte. Te prind imediat rasturnarile astea si daca te gandeai ca ti-ai dat seama ce se petrece, te inseli. Abia in ultimele pagini iti sunt dezvaluite unele lucruri, dar nu toate pentru ca autorul lasa loc de interpretari. Imi plac finalurile astea deschise, ambigue care te lasa sa continui tu cum crezi. E o caracteristica la Fowles, si la “Colectionarul” (alta carte foarte faina scrisa de el) intamplandu-se la fel.
Daca asta nu e de ajuns, cartea te face sa te indragostesti de insulele grecesti. Mai tarziu am aflat ca a fost un mare succes prin anii 80, transformandu-se intr-un obiect de troc important. “Pe un “Magicianul“ puteai lua cam doua kile de carne, unul de telemea si un plic de cafea. ” mi-a spus cineva…
Procesul, de Franz Kafka. Pentru atmosfera apasatoare de la un capat la altul, pentru absurd, pentru ca dupa ce ai citit-o iti dai seama ca, intr-adevar, catusele omenirii sunt facute din coli ministeriale. Riscul e acela de a incepe sa te simti precum K., personajul principal, de fiecare data cand ai de-a face cu functionari sau alte ,,autoritati”. dar daca iti dai seama, e bine…
Ultima carte citita a fost “Iradierea unei lumi oarecare” a Annei Kalimar. Domnisoara este cls.XI, si a fost una din cei patru castigatori a concursului de debut literar UniCredit Tiriac Bank. Nu va spun despre ce e cartea, dar va spun ca merita citita. In plus, e interesant sa descoperi tineri / noi scriitori.
“19 trandafiri” – Mircea Eliade
Romanul are ca temă evadarea unui om obisnuit într-o dimensiune sacra a timpului. Această evadare îi va reda condiţia mitica – de creator.
Şi cu asta am spus tot. Trebuie să o citiţi…
Dintre cartile citite in ultima vreme, cel mai mult mi-a placut “Pe drum” de Jack Kerouac, un fel de Huckleberry Finn modern in care actiunea e pur si simplu incantatoare. Un roman extrem de dinamic, vioi si original, pe care nu te induri sa-l lasi din mana. Kerouac are o usurinta a scrisului si o originalitate de-a dreptul incantatoare. Un roman cat o viata.
“Camera blestemata”, de Mireille Calmel. Actiunea se petrece incepand cu anul 1500. Sotul lui Isabeau este omorat in noaptea nuntii de catre Francois de Chazeron, seniorul de Vollore si Montguerlhe, deoarece aceasta a refuzat sa i se daruiasca lui. Isabeau este aruncata lupilor, dar acestia nu se ating de ea, deoarece o considera de-a lor, le vorbeste limba si in noptile cu luna plina se transforma. Lumea o crede moarta, dar ea supravietuieste numai pentru a se putea razbuna. Ajunge si in subteranele Parisului, la Curtea Miracolelor. Aflam profetiile unui copil care mai tarziu va deveni Nostradamus. Cam atat, nu are rost sa stric farmecul povestii.Va recomand cartea; are multe mistere si rasturnari de situatie. Pe mine una, m-a captivat povestea si am si recitit-o. Acum vreau sa citesc, pe langa SONI, desigur, “Razbunarea lui Isabeau”, partea a 2 a din seria Jocul lupoaicelor.
Ma inscriu si eu in asta pe ultima suta de metri, pentru ca abia acum am aflat de concurs :-b
Unul din romanele pe care le-am citit recent si care mi-a placut foarte mult este “Diamantul din Drury Lane” de Julia Golding. Actiunea are loc in Londra anilor 1800 si ilustreaza povestea unei fetite orfane, luata in ingrijire de directorul unui mare teatru londonez, fata care ajunge sa se imprieteneasca cu o banda din suburbiile orasului, si ii ajuta sa isi infranga “rivalii”, pentru asta fiind nevoita sa treaca prin nenumarate aventuri si sa se imprieteneasca cu fiul unui conte foarte important. Povestea, desi pare banala, este foarte interesanta, ca dovada fiind faptul ca am terminat romanul de aproape 400 de pagini in doua zile, ceea ce nu prea obisnuiesc. Prin urmare recomand cu placere acest roman.
“mercur”-Amelie Nothomb . O care foarte interesanta,in stilul specific lui Amelie Nothomb,poate putin deviata fata de celalalte carti scrise de ea. Interesanta toata cartea,arata ambitia prosteasca a unor oameni..la care deviza “scopul scuza mijloacele” e mai presus de orice. alt lucru placut la carte e acela ca are 2 finaluri..il poti alege pe cel mai bun,problema e ca amandoua sunt bune. E vorba despre o poveste de dragoste dintr-un batran si o tanara pura..privata de un lucru pe care martea majoritate al femeilor il folosesc zilnic..oglinda.Scuza este ca ea a suferint un accident teribil si e desfigurata..Dar Amelie Nothomb surprinde din nou si cartea devine mai interesanta pe masura ce parcurgi fiecare pagina.
George Orwell este scriitorul meu de suflet. Deci am sa recomand o carte de-a lui. Am vazut ca cineva a spus deja 1984. Intr-adevar este o carte geniala, care merita citata din multe puncte de vedere. Cel mai mult imi place descrierea autorului asupra modului de supraveghere a partidului. Pentru 1930 si ceva cand a fost scrisa cartea a fost de neconceput..
Dar am sa va vorbesc despre “Ferma animalelor”, o alta capodopera marca George Orwell. Atunci cand preiei puterea, necontand mijloacele, uiti de mama, de tata si in cap ai doar cum sa faci sa-ti fie tie bine.
o satira asupra regimurilor totalitare, a dictatorilor, dar totul pus pe seama animalelor…
cartea se incheie cu ceva de genul “Nimeni nu mai putea deosebi care e omul si care e animalul”…
[...] fost mai greu decât am crezut să alegem 3 oameni cărora să le dăm cele 3 SONI de Andrei Ruse. Am fost uimiţi să vedem aşa mulţi oameni care vor cartea SONI şi care au fost gata să ne [...]
am citit cam pe sarite ce s-a zis pe aici asa ca nu stiu daca a spus cineva de vodka-cola de irina denejkina:Dstiu ca a trecut concursul,dar eu am citit deja soni asa ca vreau doar sa zic de carte :dpoate se trezeste cineva sa o citeasca.
mi s-a parut super interesanta pentru ca este alcatuita din mai multe povestioare care chiar reusesc sa-ti capteze atentia:-? nu ma pricep sa ma rezum la elementele esentiale ale unei carti asa ca nu mai zic nimic pentru ca e posibil sa zic prea mult:P
mie mi se pare ca se aseamana cu soni,nu la actiune sau subiect ci la modul in care este scrisa.asa.. pentru tineret cum ar veni :Dsau poate mi se pare :-??si tipa care a scris-o,irina a publicat-o cand avea 22 de ani :P
eu sunt super mega extra pro pentru citit asa ca , chiar(scuze cacafonia:-?) o recomand :D
Lorsque j’etais une ouvre d’art.
Are o intriga delicioasa, un limbaj usor de digerat. Pare light cartea, dar e foarte profunda si se opreste asupra multor probleme cu care ne confruntam.
*Daca va plac povestile de dragoste,”Manon Lescaut”-Abatele Prevost e o carte ce te face sa uiti superficialitatea iubirilor contemporane.
*”Comedii la portile orientului”. Andrei Plesu descrie o Romanie fara fard, dezbracata de sclipici si livrata cu toate scrantelile, ezitarile, boacanele, excesele si abdicarile ei postdecembriste.
Enjoy it.
11 minute – P. Coelho
Vraciul.Profesorul Wilczur.
Coliba unchiului Tom.
Roşu şi negru.
Golful francezului.
Dragostea în vremea holerei.
Accidentul-Mihail Sebastian.
Elevul Dima dintr-a 7-a.
Invitaţie la vals.
Cazul Magheru.
Jane Eyre.
La răscruce de vânturi.
Cişmigiu&comp.+ Bună dimineaţa băieţi!
Romanul adolescentului miop.
Cireşarii.;x
La medeleni.
Bal Mascat.
Lorelei.
etc.etc.etc. Sunt foarte multe cărţi bune. Avem scriitori români foarte buni, care nu sunt foarte apreciaţi, din păcate! Citiţi tot ce vă pică în mână, citiţi orice !!