31.Jan.2009 / Uncategorized / 2,278 vizualizări /
Ce înseamnă “a munci”?
Sau “din nou dau peste concepţii comuniste”
Intrând (din curiozitate) pe un forum, am dat peste un topic denumit “ce se întâmplă cu noua generaţie?”. Ştiam ce o să întalnesc acolo. Că suntem prost crescuţi, inculţi, sălbatici şi aşa mai departe. Însă era o doamnă care mi-a inspirat milă. Zic asta pentru că avea doar 25 ani (zice dânsa) şi concepţii de 75. Critica noua generaţie că nu ştie ce înseamnă a munci, că ea a muncit patru ani la sortat de caspuni noaptea şi ziua mergea la liceu. Că asta înseamnă muncă şi că tineretul nu ştie nimic.
Adică, dacă eu nu depun muncă fizică, nu ştiu ce înseamnă a munci. Dacă tinerii, în momentul de faţă, preferă un job la birou, în faţa unui computer, sunt leneşi de fapt.
Munca este de două feluri: FIZICÄ‚ şi INTELECTUALÄ‚.
Dacă eu stau acasă, în pat, cu un laptop în mână şi cu o cafea în cealaltă şi din asta iau bani, eu consider că aşa muncesc. Să fii sigur că nu îţi dă nimeni bani pe degeaba. Nu îmi vor pica bani din cer pentru că mă joc Super Mario în vârful patului. Nu. Dar dacă am ajuns să muncesc în aceste condiţii, să fii sigur că nu am ajuns acolo degeaba. Poate mi-am tocit coatele pe băncile facultăţii, am alergat după un job, m-am trezit la 7 şi am stat peste program. Toate ca să stau acum în pat şi să câştig bani. Da, şi asta se numeşte A MUNCI.
Staţi liniştiţi, vor exista întotdeauna şi oameni care să fie măturători, zidari, instalatori, culegători de căpşuni etc. Pentru că unii oameni nu pot mai mult şi se mulţumesc cu asta.
Dar dacă eu refuz să fiu vânzătoare pentru că ştiu că pot mai mult şi aspir la mai mult, nu înseamnă că nu muncesc. Nu trebuie să îmi rup spatele ca să îmi câştig salariul. De ce? Pentru că pot.
heey.. eu chiar stau in varful patului cu laptopul in mana si lucrez de-acasa (ma rog.. inca n-am laptop.. dar stau la birou ) si imi fac treaba cum trebuie (mai bine decat daca as sta la birou) si e si angajatorul multumit, sunt si eu multumit … deci stiu ce e aia munca :p
munca reprezinta o activitate pe care o prestezi pentru o anumita remuneratie asa ca si culesul de capsuni.. si ce fac eu de-acasa.. tot munca e :p
cool, sa tin minte data viitoare cand mai tre sa justific ca lucrez foarte mult, desi de acasa …. ca e o idee comunista :)
munca la birou este de fapt timpul nostru inchiriat (8h / zi , 5 zile pe saptamana), si justifica faptul ca facem ceva, munca de acasa este cu atat mai mult mai eficienta, pt ca se estimeaza doar rezultatele.
desi o mica corectie: si cea fizica de multe ori necesita tot respectul, de la electricianul care in fiecare zi isi risca viata sa repare o avarie la o linie de inalta tensiune pana la omul care monteaza conducte de incalzire care nu picura niciodata.
@rodiq – sunt aboslut de acord cu tine. Nu am zis ca acesti oameni nu merita respect.
Din contra… Fiecare merita respect pentru munca sa pentru simplul fapt ca nu isi plange de mila (sau cerseste) ci MUNCESTE, indiferent ca e maturator sau programator. Oamenii nu trebuie jigniti pentru munca pe care o fac. Unii pot mai mult, altii mai putin. Asta e, asa este peste tot. Avem nevoie si de electricieni si de directori de companii internationale.
Unii muncesc cu mintea, altii cu bratele, iar cei mai multi sunt niste numiti sclavi ce lucreaza pe un amarat de salariu.
Sa simti ca muncesti cu rost DA, sa fii muncit NU.
Da, buna intrebare… Am citit articolul tau, Pitic si eu cred ca munca este necesara si mai cred ca fiecare o percepe in functie de varsta, experienta, abilitati si, de ce nu, stare de spirit. Citesc de ceva timp articolele de pe acest blog si asta la recomandarea celei mai bune prietene, colega de blog cu voi, care de altfel ma tot incurajeaza sa si scriu. Ceea ce fac acum, pentru prima data. Ai abordat o tema destul de pretentioasa si cu o aplicare destul de larga. Articolul tau transmite un soi de suparare pentru doamna respectiva, pe care insa tu o numesti mila. Doamna critica tineretul, iar tu o critici pe dumneaei ?! In articolul tau asociezi munca, surprinzator de des, cu bani, castig, prezinti tocitul coatelor pe bancile facultatii (…), ca pe o povara care te-a ambitionat sa iti creezi o viata mai buna, pe care o identifici acum ca fiind statul in pat, cu un laptop si o cana de cafea. Si da, sa castigi bani. Si unde ramane satisfactia de a fi invatat in facultate, de a fi lucrat din greu la proiecte, de a fi stat de placere cu coatele pe banci, doar pentru a asculta un om cu multa invatatura si intelepciune, un pedagog adevarat, nu doar un profesor? Si el muncea, in felul sau si poate ca l-ar intrista sa afle acum ca studentii lui veneau la facultate doar ca sa suporte stoic tocitul coatelor si sa spere la o viata in pat, dar cu bani. Cred ca odata cu varsta invatam sa apreciem munca doar ca pe o modalitate de imbunatatire a intelectului, ca pe o binefacere in relatille inter-umane (a sta in pat, cu laptopul si cu cana de cafea, poate fi o mare capcana, munca la birou presupune relationare, comunicare, cunoastere si mai ales – infruntarea directa a situatiilor de orice fel – din pacate, din ce in ce mai rara, responsabilizarea a cam ajuns un fel de grenada, pe care o pasam de la unul la altul, asteptand sa vedem la cine explodeaza, in nici un caz nu la noi). Fraza ta “Pentru că unii oameni nu pot mai mult si se multumesc cu asta”, transmite multa durere, sunt intr-adevar multi oameni care “nu pot mai mult”, dar sa stii ca NU “se multumesc cu asta”, diferenta dintre ei si tine sau altii, fiind, poate, tocmai anumite coincidente nefericite, cum ar fi parinti fara posibilitati, anturaj nepotrivit, imposibilitatea de a infrunta destinul, lipsuri materiale si/sau financiare si, nu in ultimul rand, aspecte legate de lipsa unor capabilitati intelectuale (independent de vointa lor). E pacat sa judecam oamenii, pentru ca nu stim ce se afla in spatele unor actiuni sau non-actiuni ale lor. Si sa nu uitam ca Motzu’ Pitis a spus: “Banul si puterea sunt pericole morale”. Atentie la bani, deci! Nu tot ce este valoros, are si valoare. Sper sa privesti pozitiv si instructiv comentariul meu (poate prea lung), imi place stilul cu care ai scris articolul si astept sa te regasesc pe acest blog cu acelasi entuziasm, tratand subiecte la fel de interesante ca acesta. Si de fapt, “ce inseamna a munci?”. Sper sa primesti cu deschidere si parerea mea: a evolua prin cunoastere, cu toate implicatiile pozitive si negative. Succes mai departe.
@ariana – din aceasta perspectiva nu am privit subiectul. Poate eram doar prea nervoasa cand am scris articolul. Sau poate doar inca sunt prea mica pentru a intelege unele lucruri. Mai am foarte multe de invatat, stiu.