Feed RSS
Twitter
07.06.2009 
Crime, fantome, vârcolaci… aceste cuvinte apar la sfârşitul cărţii (când cumperi o carte, te uiţi întâi pe rezumatul de pe spatele cărţii, nu?). Bun, începe să îmi placă. În ultimul timp am lăsat romanele de dragoste şi am început să le gust pe cele care au subiecte mai puţin obişnuite. Unele mai bune, altele banale. “Copiii pierduţi” face parte din prima categorie.
În primul rând trebuie să zic că nu apare niciun vârcolac. Dacă a citit cineva cartea să îmi spună şi mie care e trimiterea subtilă către mitul vârcolacului… că eu nu am prins-o. În rest, totul a fost peste aşteptări, cu paragrafe pe care a trebuit să le recitesc ca să le înţeleg, cu acţiune nicidecum simplă care îţi pune la încercare spiritul de observaţie şi nu numai. Citeşte în continuare »
Fiind britanic, Amis reuşeşte să transpună în cartea sa o parte din istoria Gulagului sovietic, începând cu lagãrele URSS şi continuând cu anul 2004.
“Extrem de tare şi incredibil de aproape” nu sună a titlu promiţător în română, dar în engleză mie personal îmi face pielea de găină – “Extremely Loud and Incredibly Close“. Am citit cartea asta în engleză ca abia acuma (când scriu această aşa zisă recenzie) să aflu că ea există şi în română la Humanitas. Numai de curiozitate aş citi-o acuma şi în română ca să văd dacă mă atinge la fel de mult.
Carte-document, aşa cum e marcat pe copertă, “Arsă de vie” reprezintă mărturia şocantă a unei fete cisiordaniene crescută într-un sat cu adânci tradiţii patriarhale.
Da, nume greu de pronunţat. Nenea e polonez, poet, prozator. Născut în ‘72, a scris “Mizeria” in 2003, roman antibiografic (asa cum şi-l numeşte autorul) ce a stat la baza filmului “Urmele de bici“.
Nu, nu este vorba de nicio carte din seria 
