Arhivă pentru ‘Recenzii’

“Profesoara de pian” – Janice Y.K. Lee

“Profesoara de pian” – Janice Y.K. Lee – editura Humanitas

Încă o carte pe care am primit-o de Crăciun și am citit-o pe caniculă. Poate că așa am înțeles mai bine cum e în Hong Kong, unde se petrece acțiunea romanului, acolo vremea fiind fierbinte și umiditatea crescută.

Dar această carte nu este despre Hong Kong, ci despre influența războiului. Eu am perceput-o ca fiind o carte despre cum îi schimbă războiul pe oameni sau cum arată de ce sunt în stare în niște situații pe care nu și le-au închipuit probabil niciodată.
Citeşte în continuare »

“Insula iubirilor nesfârșite” – Daina Chaviano

“Insula iubirilor nesfârșite” – Daina Chaviano – editura Humanitas

O să încep prin a spune că pentru mine cartea asta este una specială. Nu, nu are vreo însemnătate personală, ci pur și simplu m-a fascinat încet-încet pe măsură ce o citeam.

Sunt multe cărți în care prin povestea anumitor personaje se relatează de fapt o istorie sau un fapt mai general, dar această autoare a ales un mod destul de original, zic eu, pentru a prezenta formarea poporului cubanez.
Citeşte în continuare »

“Zbor deasupra unui cuib de cuci” – Ken Kesey

“…one flew east, one flew west,
One flew over the cuckoo’s nest.”

Am primit cartea asta de Crăciun de la colega mea de bancă, dar se pare că a trebuit să vină vacanța de vară ca să o citesc.

Faimosul roman al lui Kesey ne introduce într-o instituție pentru bolnavi mental prin intermediul domnului Bromden, zis Șefu Mătură, un indian foarte înalt, al cărui trib și-a pierdut pământurile când Guvernul a hotărât construirea unui baraj unde stăteau ei. Bromden se dă drept surdo-mut, așa că el are privirea cea mai în ansamblu asupra lucrurilor. Este lăsat să măture în timpul sedințelor dintre doctori, așa că, pe lângă tot ce se întâmplă în salonul comun, aude și ceea ce se vorbește despre pacienți.
Citeşte în continuare »

Teen Press despre România

În numărul din luna aprilie, Teen Press a ales să vorbească despre țara noastră. Știm cu toții că România are și părți bune și părți rele, dar din ceea ce am citit eu în revistă, cred că cei de la Teen Press au vrut să ne arate mai ales partea frumoasă a țării.

Editorialul este scris și de data asta de Nicoleta Dumitrașcu, care evidențiază dorința permanentă a românilor de a-și însuși tot ce se poate din străinătate. Oare această schimbare legată de editorial e permanentă? Vom vedea.

Alexandru Drulea i-a luat interviu lui Nicu Pațoi, „unul din cei mai influenți muzicieni români contemporani“. Aflăm cum s-a apucat să cânte la chitară și cum a evoluat apoi în „drumul spre glorie“. La sfârșit, el îi sfătuiește pe cei pasionați de chitară să cânte cât mai mult cu trupa.
Citeşte în continuare »

Pascal Bruckner şi “Tentaţia Inocenţei”

„Numesc inocenţă această boală a individualismului care constă în a vrea să scapi de consecinţele actelor tale, această tentativă de a te bucura de beneficiile libertăţii fără a suporta nici unul din inconveniențele sale.“

„Nici un ideal nu merită să te sacrifici pentru el, nimic nu se află deasupra vieţii.“

„Prăbuşirea ideologiilor ne-a lipsit de o soluţie comodă: să imputăm nefericirea noastră imperialismului, capitalismului, comunismului. [...] Ne-am inşela totuşi dacă am crede că dispariţia acestor sperietori antrenează societăţile noastre către mai multă înţelepciune. Dimpotrivă: acum, când au dispărut marii ţapi ispăşitori, e tentant să-i reînviem într-ascuns şi să punem oboseala, starea noastră proastă pe seama vicleniei vreunei entiăţi obscure care ne impune logica sa secretă. Homo democraticus întreţine un raport ambiguu cu despotismul: îl detestă, dar totodată şi regretă dispariţia.“

Pascal Bruckner – Tentaţia inocenţei Citeşte în continuare »

“Justine” – Marchizul de Sade

Justine e o poveste cutremurătoare a providenţei şi virtuţii care nu te poate lăsa indiferent.

Protagonista, a cărei nume dă şi titlul cărtii, devenită orfană la 12 ani, e nevoită să se avânte pe-o cale necunoscută, crezând că în lupta ei pentru supravieţuire credinţa şi virtutea îi vor fi de ajuns.

Dând peste uşi închise chiar de la primele ei încercări de a cere ajutor, Justine trece printr-o serie de întâmplări în urma cărora, din dorinţa ei de a săvâraşi fapte bune ajunge doar în situaţii nefavorabile.
Citeşte în continuare »

“Șase lecții ușoare” – Richard P. Feynman

“Șase lecții ușoare” – Richard P. Feynman – editura Humanitas

“Șase lecții ușoare” este prima carte din colecția științifică pe care am citit-o. Ca să începem să vorbim despre carte, întâi să vă spun cine-i Feynman. El este laureat al premiului Nobel pentru fizică din 1965, domeniul lui a fost electrodinamica cuantică. Să nu intrăm în foarte multe detalii științifice, ideea este că Feynman reprezintă un mare simbol în domeniul fizicii.

”Șase lecții ușoare” sunt rezultatul nevoii de a oferi unui public cât mai larg un curs introductiv, substanțial, dar fără a intra în detalii tehnice, bazat pe știința lui Richard Feynman.

Feynman a fost rugat să țină niște cursuri de introducere în fizică, destinate începătorilor, la Institutul Tehnologic din California (Caltech). Capitolele din această carte sunt extrase din acele cursuri, pe care el le-a ținut între 1961 și 1963.
Citeşte în continuare »

„Viața pe un peron” – Octavian Paler

Am tot stat, uitându-mă în gol la fila albă de pe acest calculator, în care eu ar trebui să scriu o așa-zisă „recenzie”. Am scris ceva, apoi am șters. Apoi am scris altceva… și iar am șters. Și am realizat că eu nu prea știu ce să scriu despre cartea aceasta. Mi s-ar părea banal să zic că „împreună cu 1984, este una din cărțile mele preferate” chiar dacă așa este. În cazul cărții orweliene m-am simțit ușurată văzând că îi făcuse deja cineva o recenzie. E ciudat sau poate nu, însă atunci când o carte este foarte bună, parcă nu prea mai e loc de comentarii. Poate că vouă vi se pare normal acest lucru sau poate că nu înțelegeți ce tot „aberez” eu aici, ce încerc eu să zic, până la urmă, de ce vă irosesc timpul?

Mă amuză faptul că întotdeauna când mă apuc să scriu un articol, îmi vin o mie de idei de dezbătut, pe lângă tema principală despre care ar trebui să scriu. Și, dacă ar fi după mine, aș tot scrie fără să mă opresc despre alte lucruri care derivă din ceea ce trebuie eu să scriu. Și totuși, întotdeauna îmi amintesc că pe cititor nu îl interesează lucrurile astea sau că, pur și simplu, nu trebuie să scriu despre asta. Oricum, aici n-ar fi cu totul pe lângă. De ce? Pentru că în „Viața pe un peron” sunt dezbătute idei. Ideile nu sunt ale unui „om de geniu”, ci ale unui om obișnuit. Citeşte în continuare »

“Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani” – Melissa P.

“Şaisprezece ani, un jurnal, descoperirea unei lumi noi şi diferite: propriul corp de adolescentă, călătoria în căutarea sinelui prin intermediul sexului, dorinţa de a prinde cu putere acel sentiment ce nu poate fi cuprins: iubirea. Apoi, iluzia că l-a găsit în multe paturi, în mai multe trupuri, în case necunoscute, alături de nişte bărbaţi care nu o iubesc, experimentând excesul sexual sub toate formele. Originară din atât de puritana Sicilie, Melissa Panarello, acum în vârstă de 20 de ani, a şocat opinia publică, descriindu-şi cu o precizie clinică experimentele sexuale, fiind considerată Lolita noului mileniu.”

“Micuţa scriitoare”, Melissa P., face parte din oamenii care îşi trasează limite ale propriei “normalităţi”, îndrăzneşte din ce în ce mai des să-şi spună “Da”. Șochează prin frumuseţea naturaleţii cu care îşi povesteşte experiențele sexuale (care în opinia publică sunt încă tabu). Citeşte în continuare »

“Novecento” – Alessandro Baricco

Am ascultat cartea asta în format audio de la Humanitas Multimedia şi timp de o oră, căci atât a durat am zâmbit ascultând-o. Novecento este o carte relativ micuţă, ce la prima vedere nu pare mare chestie. Cu toate acestea, ideea e că pe cât e de mică, pe atât e de frumoasă. Oceanul, un vapor, un om şi un pian. Sunt de ajuns pentru a te surprinde.

Deoarece nu vreau să stric plăcerea de a citi sau asculta cartea, nu o să intru prea mult în detaliile poveştii. Novecento este un copil găsit pe un pian de la clasa I a vaporului Virginia, ce naviga prin mijlocul oceanului. Acestea sunt lucrurile ce reprezintă întreagă viaţă a lui Novecento: pianul (muzica), vaporul şi oceanul. Citeşte în continuare »