Feed RSS
Twitter
03.03.2010 
Cu o mică (mare) întârziere scriem despre cum a fost la eveniment. Păi, având în vedere că a fost evenimentul organizat de noi, a fost super, genial, foarte tare şi frumos. Am fost 22 de persoane în total, am băut bere, am citit creaţii, articole, am argumentat şi contra-argumentat, am vorbit despre diferite idei şi despre câteva cărţi. La sfârşit am oferit printr-o mică tombolă 3 cărţi de la editura Humanitas. Acum pe bune, hai să vă explic mai detaliat, din perspectiva organizatorilor (da, normal că o să fiu subiectiv). Citeşte în continuare »
Precum vă ziceam 
Când nu sunt concerte Massive Attack, Placebo, Roisin Murphy sau mai ştiu eu ce formaţii şi cântăreţi străini care musai trebuie văzuţi şi ascultaţi şi îmi e dor de o muzică bună în boxe, lume multă şi bună dispoziţie sunt nevoită să caut alternative româneşti. Prefer underground. Că doar e mai “žcool“, mai interesant, mai în “žtrend“, nu?. Unul din concertele la care nu mă duc cu frici sau regrete financiare este Byron. Motivele sunt simple. În primul rând nu îmi zgârâie urechile. Apoi nu trebuie să fac eforturi intelectuale să înţeleg ce naiba cântă ăla la microfon în engleza lui storcită, cum mi se întâmplă de cele mai multe ori. Nici nu îmi e insultată inteligenţa cu versuri de genul “žI start to take my clothes off/And hope that I feel better“ sau şi mai aiuristicele “žI’m falling in you/You set me on fire/I“™m feeling sad“. Şi, cel mai important, mă surprind plăcut de fiecare dată: o melodie nouă, o melodie veche dar interpretată altfel, un solo de tobe delirant, un nou cover. 
A fost locul primei ieşiri pe care am făcut-o cu părinţii când aveam şase ani şi mereu m-am reîntors cu mare bucurie. Îmi place sentimentul pe care îl am ştiindu-mă în aceeaşi localitate cu Peleşul şi să respir aerul unor locuri şi clădiri care au avut norocul să cunoască personalităţi marcante în istoria românilor.
“La Sovata / Unde face Nicu armata” aşa cântau cei de la 
