08.May.2008 / Uncategorized / 1,052 vizualizări /

Casatorie prematura… !?

Te desfasori in viata ca un vierme lenes. Iti petreci toata viata doar pentru a-ti insemna un nou succes, un nou vis implinit. Printre zecile de vise si idei, o idee de baza.
Idea de ati intemeia o familie.

Lucrurile decurg lent dar incep sa se aranjeze. Privesc cum frunzele ficusului,incet-incet , incep sa-si piarda armonia vietii. Drumul dragostei intampina o problema majora.. Lipseste cea mai importanta piesa. Piesa hidraulica care face legatura dintre dragoste si iubire. Daca nu iti impui dragostea necesara in cresterea unei plante, aceasta va capitula, isi va preda tulpina si frunzele in tomberonul verde si ruginit din spatele blocului.

De ce as fi eu in stare, la doar cei optsprezece ani amarati, sa va impartasesc sentimentele despre flori, ideea moartii sau despre o casatorie pe care mi-o planific intr-un viitor nu foarte apropiat? Dar totusi incerc sa ma adresez doar printr-o gandire relationala si fixa. Este gandirea care va face diferenta si va incerca sa va preseze firele albe de par si cu siguranta va oferi sansa de a gandi amplu spre viitor.

Privesc si ma uimesc in acelasi timp ca in acesta departata mlastinoasa tara, copii la nici macar 16-17 ani se viseaza intr-un costum negru cu papion, pantofi lacuiti in picioare si stimuleaza ca-si arunca fundul mare intr-o limuzina alba care-i va duce in fata bisericii. Dar totusi e o tara in care birocratia isi face de cap iar propriul interes il depaseste rapid pe cel al sentimentelor. Nu ne rezulta decat doar un val al orgasmului ca te-ai casatorit doar din propriu interes. Toti isi aduc in practica gandirea proasta redata din copilarie: “Sa aiba bani, masina si vila cu piscina. Hatz, nu stau mult si pun mana pe el. Stiu, am doar 17 ani, dar totusi incerc sa ma casatoresc cu el” Hei, sa nu judecam asa. Nu o sa mai fiu fata/baiatul lu’ mama sau tata. Imi voi duce viata mai departe intr-un mod democratic alaturi de aceast fiinta. O iubesc sau nu? O voi putea iubi vreodata?

Gandirea asta jalnica ne poate aduce in situatia faptului implinit.

De ce oare nu mai exista o gandire rationala, fixa si exacta ca a mea, dar in acelasi timp reprezentand si un vis suprem? Eu, douazecisiunul de ani, barbat brunet cu breton, un servici serios, o casa intretinuta si o masina de care sa fiu mandru. Stau, meditez si vociferez cateva cuvinte scurte.. “deodata ce ai pe cineva sa-ti curete casa, sa-ti faca cumparaturile si in acelasi timp, din partea altei persoane sa ai parte de actiune in mod regulat, ce rost isi mai are o nevasta care nu o iubesti, si cu care te-ai casatorit doar in interes? Doar prin simplul motiv ca iti poate cicali gandurile sau sa te impiedici seara in dormitor de ea, spunandu-i raspicat ca nu vrei sa faci sex cu ea? Insemna ca singurul motiv pentru a avea o sotie din sila e atunci cand ai acel impuls bolnav de a-ti imparti jumatate din lucruri si avere, printr-un amplu divort care vine nici la mai mult de un an de casatorie?“

Am totusi prea multe intrebari…

Dar stau si ma gandesc, de ce sa vorbesc eu, un copil la doar optsprezece anisori, care de abia se gandeste ce poate face maine?

Portocale, whisky si apa minerala..

Acelasi copil care se gandeste ce sa faca maine,
Andu.