Fiind britanic, Amis reuşeşte să transpună în cartea sa o parte din istoria Gulagului sovietic, începând cu lagãrele URSS şi continuând cu anul 2004.

În afara faptului că personajul central devine un pion în istoria gulagului, povestea acestuia culminează şi cu o minunată poveste de dragoste.

Stilul este foarte accesibil, fiind un pic dezvoltată tehnica detaliului, dar nu într-un mod plictisitor. Epistola este scrisă sub formă de mărturisiri ale unui tată către fiica sa, Venus. Transpusă foarte uşor în imaginaţie, cartea nu face deât să confirme faptul că viaţa se supune unei repetabilităţi excesive. Ştiu, limbaj cam “înflorat”. Citiţi cartea (apãrutã la editura Polirom) şi vorbim dupã.

Spor la creierat!