Comments on: Cartea lunii – CONCURS

By: Kate`

Kate` — Sun, 20 Nov 2011 13:54:37 +0000

…Hmm!Imi amintesc cu drag de copilarie … As vrea sa mai petrec inca o clipa in acele momente.Nu aveam griji,nu imi pasa cum aratam :)) ,nu imi pasa ce comenta lumea..eram doar eu si atat!!
Imi amintesc o intamplare de cand eram eu mai micuta`,aveam vreo 4-5 ani.Parintii mei plecasera la lucru,iar eu ramasesem cu verisoara mea si cu bunicii.Cum locuiam la tara atunci,era lucrul pamantului…Bunicii aveau de prasit si fiind cam departe locul respectiv de casa ne-au luat cu ei pentru a nu face nazbatii.Imi amintesc vag.Era un soare arzator de iulie ce strabatea pana si cel mai intunecat unghi.Eu cu verisoara mea ( la fel de mica ca mine) ne-am asezat pe o patura…Timpul trecea greu ,noi ne plictiseam … Nu mult sosi vremea mesei.In fine am mancat si noi…Dar,bunicii luasera cu ei ceva ,,intaritor” ,pe noi nu ne-au servit…In gandu` nostru…da cee?!Noi suntem mai prejos?!…Si am asteptat pana s-au indepartat bunicii …Si ne-am servit singure.Nestiind ce e in sticla respectiva , ne`am servit cand una .. cand alta … Era ceva gen :,,Jumatate tu..jumatate eu…”.Noi si asa eram putin obosite si soarele ardea foarte tare…cat ne-a mai trebuit …
Trecuse ceva timp ,bunicii terminasera,si nah venisera in capat sa vada ce faceam …:)) .Noi nu aveam nici o problema…Adormiseram…au gasit sticla de ,,intaritor” pe jumatate varsata pe noi si pe patura.Acum verisoara mea se trezise ca dintr`un somn adanc…:
– Bunicaaaa ..ma doaaaree capuuu`
….
Nu o sa uit niciodata ,fiind prima si sper ultima experienta cu ,,intaritor” caci dupa ce m-am trezit m-am simtit groaznic!!…Nu stiam eu prea multe,doar ca simteam ca se invarte pamantul cu mine si ca ma doare capul ingrozitor!

By: La cine merge “Coraline” - Am doar 18 ani

La cine merge “Coraline” - Am doar 18 ani — Sat, 06 Jun 2009 11:24:54 +0000

[...] trei volume din Coraline merg la Symy, Ionuţ şi Calistru Ioana. Felicitări dragilor! Mai jos, întâmplările povestite [...]

By: flor4

flor4 — Fri, 05 Jun 2009 15:58:40 +0000

1.Aveam 9 ani, eram la tara, la bunici. Alaturi de copii din vecini ne suiam intr-un mar destul de batran, ne scrijeleam numele de ,,cum vrei sa ti se zica” pe crengile pe care ne urcam si le calaream, tragand de ramuri, sarind, scuturandu-ne etc, inchipuind astfel fiecare ca suntem stapanaul propriei nave spatiale/avion (=crengi) Din cand in cand rupeam merele mici, necopate, acre si le aruncam pe jos cu ,,pufff”, ,,bum”, ,, pfoaaa” (sunete ce le scoteam noi) gandind ca jos sunt inamicii si astea ne erau bombele… Totul a fost bine pana cand a venit batranica: ,,Daţâ-vă jos ma, draşilor di copchii!”. Au urmat mai multe, nu doar cateva vorbe:D…
2. Aveam 8 ani si , ca si acum, eram piroman. Am luat o cutie de chibrituri si, fiindca bunicii si unchiul (cu 30 de ani mai batran ca mine) ma cautau, stiind ca fac trasnai, am hotarat sa ma ascund sub stog/capita (era un stog ce nu atingea pamantul; pentru a nu putrezi paiele fanul cadea, la baza pe niste butuci de lemn) si sa ma joc astfel linistit acolo.
Am fost prins in plin delict cand ardeam niste paie.. SUB STOG… (fara sa ma gandesc nici o clipa la ,,asemanarea” dintre materialul ce ardea si.. tot ce era in jur si deasupra…)
3. Aveam 5 ani si eram la casa, atunci. Vine o matusa in vizita: ,,nu vrei sa plec?” ,,nu…” ,,ca sa nu plec tre’ sa atunci banii, hi-hi-hii…” apoi a plecat alaturi sa mai palavrageasca cu ai mei. Am luat banii si i-am aruncat in foc, eliminandu-i definitiv. Pacat insa ca NU mi-a spus care din cele doua posete de pe pat era a ei si care a mamei care abia luase salariul…

By: deya

deya — Thu, 04 Jun 2009 15:32:04 +0000

pay…pot sa zic k nu snt maestra in povesti funny dar am si eu una destul de ciudata…intro vara pe knd aveam 3 ani parintii mei erau plekati la munka iar eu stateam la bunici. ma simteam si ink ma mai simt copil ku ei…bunica mereu avea grija sami faca toate poftele si sami citeaska povesti inainte de culcare. era o zi calduroasa iar la varsta mea nu prea aveam multe lukruri de fkt. in dupa amiaza akeea imi era kam foame iar bunica era ocupata in gradina. aceasta obisnuia sa le dea puilor malai ku ou fiert. dupa ke lea ăpus intro farfurie de plastic si a plekat eu crezand k e de mankare mam dus si am mancato…saraca bunica a fst socata knd ma vzt plina de malai si ou la gura dar si mai saraki au fst puii kare nau mai mankat in dupa-amiaza akeea. kam asta a fst sper sami akordati o sansa la castigarea premiului . snt sigura k si altii au skr povesti frm …deci SUCCES tuturor!

By: Calistru Irina

Calistru Irina — Thu, 04 Jun 2009 07:17:05 +0000

Imi aduc aminte despre o intamplare de cand aveam 6-7 ani. Eram la tara la bunici, si pentru ca aveau mereu treaba la camp, ma luau cu ei peste tot, chiar daca nu puteam face nimic. Si intr-una din zile cand ne aflam la adunat fanul, ma trimit dupa apa cu o sticla, la o fantanita din aia facuta in pamant de oameni. Nu stiu cum am facut, dar am spart sticla si mi-a ramas doar gatul sticlei cu dopul infiletat. Bineinteles ca am inceput sa plang, de frica sa nu ma certe, si cand am ajuns la ei, si au vazut grozavia, bunica mea ma cearta zicandu-mi: Da ce-ai facut? Cum de-ai spart-o? Noi din ce mai bem apa acum? Si era si din aia cu filet de puneam suc de rosii in ea la toamna……Eu, printre lacrimi, dar cu zambetul pe buze ii raspund: “Dar filetul il am!”…

By: Andra

Andra — Tue, 02 Jun 2009 21:09:21 +0000

^ Coraline*

Sorry de greseala, e typo! :-)

By: Andra

Andra — Mon, 01 Jun 2009 20:08:38 +0000

Aaa, cat imi doresc Caroline!

Asadar: Aveam vreo 3-4 anisori si.. nu-mi placea de nici un fel sa mananc paine. Mama mi-a pus in farfurie ciorba si langa o felie mare de paine. Am inceput sa-mi fac soldatei, si fiind singura in bucatarie, aruncam soldateii de paine sub lada pe care stateam. Bineinteles ca nu au trecut 10 minute si unchiul meu m-a descoperit fugind repede la mama. Am inceput sa plang de frica, am strans rapid toata painea si bineinteles mi-am luat alta felie pe care… am mancat-o.
Mama, desi nu a aratat atunci, s-a distrat taaare mult pe seama mea.

By: Ioana

Ioana — Mon, 01 Jun 2009 17:06:07 +0000

Bunica-mea radea. Nu putea sa se opreasca din ras. Cand a vazut-o tata, s-a dus la panselute si a inceput sa le smulga furios spunand :”NA, sa nu mai ai nici tu panselute! Afurisite de panselute!”

Cam asta a fost! eu am ras cand mi-a povestit bunica-mea, sper sa va faca sa zambiti;)

By: Ioana

Ioana — Mon, 01 Jun 2009 17:04:19 +0000

D-ale mele nu prea stiu, insa stiu una foarte buna a lui tata.
Avea vreo 4-5 ani si s-a intors voios de la balci cu un balon in mana.
Era cel mai fericit, tragea de balon, balonul plutea, soarele stralucea…ce sa mai, fericire! Ajuns in curtea casei, s-a apucat sa arunce balonul cat mai sus, uitand de faptul ca trebuie sa se uite si pe unde calca.
Mama lui (bunica-mea), avea plantate la marginea gardului panselute si cum era primavara-vara, erau inflorite.
In joaca lui, tata a calcat cateva flori in picioare. A iesit bunica-mea din casa, a vazut isprava, l-a certat, degeaba. L-a lasat in pace, nu inainte de a-i spune :” Abia astept sa ti se agate balonul ala afurisit intr-un pom si sa se sparga!
Dupa nici 5 minute, bunica il aude pe tata plangand si se duce sa vada ce se intamplase. Balonul se prinsese in prunul din curtea vecina si se sparsese. Tata plangea de “sarea camasa de pe el”.

By: Sim

Sim — Mon, 01 Jun 2009 16:59:35 +0000

Foarte frumos concursul,chiar m-a facut sa rascolesc in amintirile mele si sa ma gandesc la perioada copilariei..Eu si acum copilaresc,dar imi amintesc o intamplare foarte amuzanta,la varsta de 4 ani,la gradinita,grupa mica.Desi nu s-ar spune acum,cand eram mica,vorbeam foarte mult..EXTREM de mult.Pur si simplu nu taceam..Vorbeam cand mancam,cand faceam baie,cand toata lumea tacea,eu vorbeam:In biserica,la cinematograf,in vizite,eu vorbeam non stop.La gradinita,educatoarea nu putea termina o povestioara deoarece era bombardata cu intrebari,din partea mea.Intr-o zi,imi amintesc perfect desi a fost acum 14 sau 13 ani,am avut o alta educatoare care nu ma cunostea si nu i se parea ca sunt un copil istet,ci un copil problema.Am inteles imediat ca aceasta competitie va fi dura si am decis sa nu vorbesc in timp ce povestea..In schimb m-am hotarat sa cant,cand aceasta era cu spatele la mine.Cantam,cand se intorcea sa vada,taceam.Pana cand si-a dat seama ca eu eram “artista” si s-a hotarat sa-mi aplice pedeapsa suprema:BULINA NEAGRA pe frunte.Cumplit,asta insemna ca nu mai primesc nimic bun,ca aveam sa fiu certata..De dat jos,nu mi-am dat seama ca se da,am crezut ca s-a lipit definitiv.M-am furisat la baie si am inceput sa frec cu apa bulina sa frec,pana ce s-a dus jos..In baie nu erau oglinzi.Vine mama sa ma ia,eu:”Mami am fost foarte cuminte astazi.”Ea ma intreaba”Serios?Nu ai luat bulina neagra?”eu:Nu mami cum sa fac asa ceva”mama:”Sigur?”eu:”Da”.Atunci ma ia de manuta si ma duce la baie..Am avut un soc:Toata fruntea era neagra si se prelinsese si pe obraji,peste tot.Partea buna este ca a fost atat de amuzata incat nici nu m-a mai certat.Si am primit si o ciocolata:))