07.Sep.2010 / Părere / 1,595 vizualizări /

Carte vs Serial: Gossip Girl – a doua parte

Carte vs Serial: Gossip Girl – prima parte

Chuck Bass sau The joker

Chuck Bass reuşeşte să ne trezească interesul în sezonul 2 datorită love game-ului care se stabileşte între el şi Blair. În sezonul 1 ne face devenim sceptici în privinţa atitudinii de băiat rău, materialist, dar în sezonul 3 el devine capul familiei şi tânjeşte după afecţiunea maternă. Ultimul episod din sezonul 3 (Last Tango, Then Paris) nu a reuşit să ştirbească buna imagine pe care mi-am făcut-o despre el.

În carte avem de-a face cu un playboy care arată bine, dar care pare uşor gay (din cauza hainelor şi maimuţei ciudate care stă cocoţaţă pe umărul său). El nu este decât un personaj minor, deşi am auzit că va deveni straight şi va avea o relaţie cu Blair. Păcat că în cărţi nu avem de-a face cu acest cuplu plin de efect şi senzaţie (manipulare, mândrie, interes, seducţie și tot așa, adică tot tacâmul pentru un bestseller).

Ed Westwick devine actorul meu preferat în serial (i-aţi auzit accentul englez).  Ştiaţi de piesa “City Stop” sau “Boy don’t smoke”? (a trupei Flithy Youth). Garderoba lui classy tuxedo ne farmecă atunci când ţine un toast şi atunci când privirile lui glaciale împletite cu seriozitatea şi talentul nativ pentru replici somptuase şi energice devin jocuri.

Dan Humprey sau The poet

Dan pare în serial un tip destul de cool şi nepăsător, amabil, deschis şi lipsit de esenţa pe care o debordează în carte. Descris, iniţial, ca un tip cu plete brunet, ce poartă haine negre, este dependent de cafea ieftină, scrie poezii (“Sluts” publicată în New York Times) şi se îndrăgosteşte de femeia fatală, Serena. Amuzantă este povestea dintre el şi Vanessa (se despart, se împacă şi tot așa).

Penn Badgley este întruchiparea unui tip meditativ, dar lipseşte acea dezordine fizică şi interioară, care ar urma cu pasiune. Dan intră la NYC şi va lucra la o librărie. Va întâlnii o fată care îl va stârni şi un tip care îl va face să se simtă homosexual (poor Vanessa). Dar în serial rolul lui este destul de raţional, probabil este unul dintre băieţii liniştiţi de care lumea se plictişeşte, iar ulterior află că el este răspunsul.  Îmi place în cărţi când se apucă să scrie versuri într-un carnet şi devine solist pentru o seara „Sparge-mă ca pe un ou” (The Raves).

Vanessa Abhrams sau The artist

Jessica Szhor mi se pare o tipă atât de dulce şi liniştită pentru o tipă originală ca Vanessa. Pasionată de fotografie, fata cu o constituţie solidă şi cheală îmbrăcată într-un singur set de haine negre ar sufla originalitate serialului. Ea este îndăgostită de Dan, merge la şcoală cu S. și B., dar care urăşte tot ce ţine de acea şcoală pentru fete.

În carte Vanessa este concediată de pe un platou unde filma, devine doică şi apoi muză, dar nu rezistă. Ea iubeşte arta murdară şi perspectiva dark, locuieşte cu sora sa Ruby, care o va da afară din apartament şi se va muta la Dan. Ea caută confesiunile personajelor principale prin intermediul camerei de filmat. Părinţii ei sunt hipioţi şi ea detestă acest fapt.

Vanessa din serial este o fată destul de stilată, drăguţă, care se cuplează cu toţi tipii şi care nu se înţelege cu Blair (deşi în carte locuiseră împreună). Poate aparenţa frumuseţii ei fură din atracţia faţă de artă şi totodată o transformă într-o GG.

Jenny Humphrey sau The little girl wannabe

Stereotipul bad Lolita, boboaca populară, care vrea să câştige teren în Manhatan. Fata scundă, brunetă, cu bucle castanii şi cu un piept 36E (câteodată şi D) aduce ingredientul picant în cărţi, în pofida alurii de model a lui Taylor Momsen. Jenny vrea să devină noua Serena şi ajunge să pozeze atât pentru sânii ei, cât şi pentru un fotograf profesionist (cu Serena).

Jenny petrece alături de trupa The Raves, fumează cu fetele mai mari şi complexele ei sunt infinite, dar ştie că este o dulcică. Relaţia dintre ea şi Nate este scurtă, dar evoluează pe scara popularităţii. Ea va căuta un internat unde să înveţe, dar ciudăţenille ce se petrec în edificii o fac să revină la şcoala pentru fete (so no Serena for you, hon’). În timpul unei sindrofii poate avea parte de Nate, dar „matură” fiind ea realizează că el este drogat.

Taylor mi se pare o adevărată Blake sau Jenny este o adevărată Serena (poate chiar mai simpatică). În serial, Jenny se va ocupa cu substanţe interzise, îl va seduce pe Chuck, o va demasca pe Serena în faţa tatălui şi va abandona scena spre Europa. Mie îmi place alura inocentă din sezonul 1 unde este tentată, iar în sezonul 2 are parte de un stil grunge, agresiv.  În sezonul 3 devine o vampă (îmi plac doar extensiile) şi machiajul dur o maturizează, dar probabil e progresul wannabe Serena şi faptul că nu mai locuieşte în Brooklyn.

Ascultaţi piesele care aparţin trupei lui Taylor: “Just Tonight” şi “My Medicine”, sunetul grunge încă nu a murit.

Mesaje puternice, lectură fără cenzură, dar în ziua de azi adolescenţii iresponsabili domină scena. Care mai este diferenţa între 20 de ani sau 14 ani? Toţi se ocupă cu aceleaşi „pasiuni”, dar copilăria persistă şi după o vârstă. Aparenţele sunt crema arsă de la desert, iar faptul că ţii o ţigare între degete sau că bei şampanie la 12 sau 13 ani nu te face mai inteligent şi nici mai matur. Gossip Girl mi se pare şi o idee destul de soft pentru adolescenţi contemporani, nu?

Fanii Gossip Girl au părerile lor unice despre serial, dar şi despre cărţi. Eu nu deţin primele trei cărţi aşa mi-aş dori să le aud rezumatul. Toţi avem ce învăţa din cărţi (nu triunghiuri amoroase, manipulare, haine scumpe sau intrigi): prietenie, ambiţie, artă şi muzică.

You know you love me,
xoxo
M. M.