05.Dec.2009 / Carte / 2,143 vizualizări /

“Călătorie prin mintea unei adolescente” – Ada-Ioana-Raluca Băceanu

Cu siguranţă nu e un Kafka sau Flaubert, deci dacă aştepti ca în această carte să găseşti stilul lor obiectiv, o să rămâi complet dezamăgit. Autoarea cultivă un stil pur subiectiv, fiind vorba de nişte discuţii, de nişte gânduri ale unei adolescente de aproape şaisprezece ani; pe scurt, un monolog. Am putea spune că e mai mult un jurnal, nu o creaţie literară, dar o carte rămâne o carte şi trebuie să o analizăm. Vom critica opera şi nu autorul ei.

Douăzeci şi cinci de capitole alcătuiesc întregul, fiecare are un titlu care anunţă conţinutul capitolului, la începutul căruia se află un citat. Scrisul nu este unul artistic, la fel nici vocabularul care conţine în unele locuri şi expresii din limba engleza, fără să lipsească deja banalul “Ok“. Acest aspect merge mână în mână cu ideile scurte din text. Un stil artistic nu înseamnă neapărat un vocabular pompos, nu trebuie să stai cu dicţionarul în faţă atunci când scrii, dar înseamnă că ai o înclinaţie pentru formele frumoase ale limbii române; să dai cuvintelor înţelesul corect, să nu scrii aşa cum vorbeşti cu prietenii tăi, faţă în faţă sau prin intermediul Internetului. În rest nu mai e nimic de adăugat, deoarece au mai rămas doar părerile autoarei, pe care nu le putem critica, fără să fim subiectivi.

Să analizăm şi din alt punct de vedere, a ceea ce reprezintă cartea, o imagine a adolescenţei. Sunt unele bariere de trecut, culturale şi mai ales de gen, masculin şi feminin, aşa că nu toţi o să se regăsească în această carte. Dar poate fi considerată o carte a adolescenţei? Cum poate fi, de exemplu, “Oraşul cu salcâmi“, de Mihail Sebastian. Până la urmă, se pune întrebarea, merită ascultate gândurile unei fete de nici şaisprezece ani, merită să urmăm îndemnurile ei, să dăm crezare emoţiilor şi sentimentelor? Nu ştiu. Acest lucru depinde de fiecare, toţi suntem liberi să apreciam şi să criticăm ce vrem, aşa că, dacă eşti adolescent şi citeşti cartea, s-ar putea sau s-ar putea să nu-ţi fie de folos.

Unii oamenii care s-au regăsit cât de cât în acele gânduri, iar aici mă refer în special la fete, vor păstra cartea în bibliotecă şi o vor arăta poate copiilor lor, atunci când ei vor fi adolescenţi, pentru a le demonstra că nu sunt atât de diferiţi şi că nu sunt singurii care se confruntă cu probleme, de ordin social sau sentimental. Au fost şi alţii înaintea lor şi vor mai fi.