Feed RSS
Twitter
23.12.2008 
Cu toţii ştim ce se întâmplă în fiecare an în perioada sărbătorilor de Crăciun. Şi cu toţii ştim semnificaţia cadourilor. Astăzi am tot văzut în jurul meu mulţi oameni care îşi făceau cadouri, erau fericiţi şi zâmbeau, chiar dacă ceea ce primiseră în dar nu era foarte valoros. De fapt… avea o valoare sentimentală, iar asta (după parerea mea) contează destul de mult.
E aiurea. Nu ştiu dacă ţi s-a întâmplat şi ţie vreodată, dar eu una m-am simţit un pic aşa…
A trecut mult timp (destul de mult chiar) de când nu m-am mai bucurat de Crăciun. Era mai frumos când eram mică; ţin minte… entuziasmul cu care aşteptam să vină perioada sărbătorilor de iarnă, parcă nu-mi mai încăpeam în piele de bucurie. Iar acum… acum ce se întâmplă? Oare nu mai ştiu eu să mă bucur?
E ciudat. Şi NU, nu sunt Emo sau ceva de genul, dar, pur şi simplu, nu prea mai simt ceva (şi nici nesimţita nu sunt). Chiar, la un moment dat, încep să mă deprime uşor toţi aceşti oameni pe care îi văd oferind şi primind cadouri, spunându-şi reciproc cât de mult se iubesc.
Sunt curioasă… mi se întâmplă doar mie? Sau printre voi e cineva care are parte de acelaşi “€œfenomen“?
Oare odată ce creştem uităm să ne bucurăm? Nu cred. Dar atunci… ce e? Ce se întâmplă? Unde sunt Crăciunurile de altă dată?!
Şi de ce nu putem spune “€œte iubesc“ cuiva , dacă asta simţim? Acum se spune că e perioada în care se petrec minuni. Dar dacă mi-e teamă să spun ceea ce simt? Aud din ce în ce mai des “€œtrebuie să crezi ca să se întâmple o minune“. Şi totuşi, ce e domnule cu minunile astea? De unde vin ele? Cine le face? Şi dacă nu cred, n-o să am parte de o minune?
Prea multe intrebari:))
Da, si eu simt cumva ca s-a modificat starea de “Craciun”.
Nu cred ca uitam cu totul sa ne bucuram, doar ca avem si alte griji care umbresc bucuria. Griji pe care mici fiind nu le avem pentru ca stim , de ex ca vine Mosu si atat. Crestem mari, realizam ca lucrurile nu stau chiar asa. Crestem si realizam….
Si cu minunile…mi s-a spus si am realizat si eu asta…cand ai o bucurie enorma pastreaza-ti echilibru pentru ca multe ori dupa urmeaza ceva naspa…minunile exista cu adevarat, si e bine ca e asa. Poate nu stim sa le vedem, in fiecare zi pot fi 1000 de minuni. Faptul ca nu te-a calcat inca vreo masina desi traficul la noi e cum e… e si asta o minune. Depinde ce astepti…
Si daca nu crezi ai parte de minuni, doar ca nu le vezi:P
Minunile exista si le facem chiar noi, oamenii. Tu insati esti o minune pentru alti oameni.
Sincer, şi eu simt la fel ca tine. Nu mai ştie nimeni cum e Crăciunul, pentru toţi contează doar ce primesc în dar. Toţi vor să vină Crăciunul, însă primesc cadourile. Nu cred că voi da cadouri, dar mă voi strădui ca oamenii din jurul meu să simtă Crăciunul.
/Silviu, un new-comer pe AD18A.
Si eu sunt de acord…chiar daca nu renuntam intru`totul la trairile noastre interioare…cele exterioare se deterioreaza….si “se rupe filmu`” cum se zice…. dar…incearca sa traiesti micile bucurii..ori cat de mici ar fi ele..sa le traiesti intens….ca si cand ar fi ultimele…..eu asta incerc sa fac…chiar daca nu primesc milioane de cadouri….un simplu zambet a ajuns sa ma multumeasca….. so…let the spirit of Christmas enter into you..!
kiss:*
am crescut si am renuntat sa credem in mos craciun si miracole :-??
da..cunosc sentimentul.Nu stiu de ce, dar ma simt singura(nici eu nu sunt emo, dar unii spun ca sunt) si cadourile..chiar nu ma mai bucura ca in copilarie(am 14 ani :D).Chiar de Craciun m-am certat cu tata si am plans..
Wow..credeam ca numai mie se mi se intampla…Eu la 14 ani am simtit ca ceva s-a schimbat..la 18 ani nu aveam chef sa fac nici bradul…nu mai am acelasi entuziasm ca atunci cand eram mica…Am crezut ca e ceva inconstient,ca va trece…singurul care trece este Timpul…
cred ca el ne face asta….realizam ca Sarbatoarea de Craciun nu inseamna ca vine un batranel grasut cu zambetul pe buze si ne lasa cadouri sub brad,dupa ce nu uita sa pape tot ce am lasat sub brad(eu asa faceam cand eram mica…acuma am realizat ca o obligam pe biata mama sa manance la 12 noaptea tot ce-i lasam sub brad:)) ) si miracol..eu chiar credeam ca a fost mosul…cred ca am realizat ca sunt bani pe cadouri,bani pe mancare ca doar e petrecerea de Craciun..muncesti o luna si cheltuiesti salariul in mai putin de 3 ore…
Si totusi sunt niste momente pretioase deoarece nu stii ce va fi in viitor si ca persoanele dragi care te inconjoara nu vor mai fi peste 50 de ani..de asta pretuiesc timpul cat sunt cu ei…poate fi ultimul…
Si eu simt la fel. Adica nu mai e nimic… nu mai e aceeasi bucurie si ma simt mai rau, adica uneori e mai urat decat o zii obisnuita, de ex. craciunul trecut m-am certat cu bunica-mea si tot Craciunul a fost ratat, mama s-a dus cu farate-miu la cealata bunica in vizita, iar eu am ramas acasa cu tata ne-am uitat putin la TV si am dormit… deci mai rau decat o zii obisnuita, colac peste pupaza am si plans de nervi atunci:|
Cel mai naspa Craciun avut vreodata:|…m-am certat cu mama si nici acuma nu vorbeasc cu ea…mi-am bagat tot ce am avut in Craciun su acuma astept sa treaca anul:|