Buna! Ce faci? (2011)

Buna! Ce faci? (2011)Simt ca filmul ăsta apare într-un moment sumbru şi minimalist al noului val cinematografic român, exact aşa cum şi-l imaginează de vreo 10 ani, partizanii lui. Ţin minte că acum vreun an avusese loc o discuţie mare şi pompoasă despre direcţia în care ar trebui să meargă cinemaul românesc.

Cuvântul de ordine era filmul de gen. Filmul de gen, adică motorul industriei de film. De ce? Pentru că industrie înseamnă bani, profit.

Actualmente, în România nu există aşa ceva ci o gaşcă de oameni care fac filme bune, chiar foarte bune uneori, dar nu există un sistem bine pus la punct – o industrie, cum ziceam. Nu există concepţia aia antreprenorială: bag 1 milion de euro într-un film, vreau să scot 2; ca aşa ceva să existe, să avem studiouri profitabile, să atragem fonduri, să ne autofinanţăm şi să nu ne mai plângem că nu ne dă statul bani, să avem săli de cinema cu un nivel rezonabil de confort (la nivel naţional, nu doar în Bucureşti) trebuie să existe filme cu o miză strict financiară, care să însumeze cifre – un număr X de spectatori care să îmi aducă Y încasări.

Mai toate filmele româneşti din timpurile noastre, apar doar pentru a fi validate de juriul festivalurilor, de specialişti în domeniu, de a fi considerate produse artistice valabile, valoroase; contactul cu publicul e doar o curiozitate – ia să vedem dacă le place şi la români, dacă înţeleg ceva. Revenind, filmul de gen e cel care aduce oamenii la cinema şi le ia banii şi le place aşa de mult, încât mai vin şi-a doua oară. Iar “Bună! Ce faci?” e în genul ăsta.

Gorzo s-a grăbit imediat să-i găsească puncte slabe şi filmul are, desigur şi aşa ceva. Şi nu e ok, nu cred că ar trebui să trecem cu vederea – filmul păcătuieşte la multe capitole: construcţie de personaje, de situaţii, replici prea puţin convingătoare care sună foarte prost, nuditate şi sexualitate absolut gratuită. De cealaltă parte, oamenii care au lucrat la film îşi apără produsul, dar fără argumente pertinente.

Că vrea regizorul sau nu, filmul, în momentul în care apare în faţa publicului poate fi primit cu roşii sau cu palme multe. Ambele reacţii sunt normale, e cumva bine dacă le ai pe amândouă. Filmul a primit destule aplauze din partea publicului, s-a râs mult, dar nu a câştigat simpatia criticilor, a specialiştilor. Se repetă scenariul de la “Eu când vreau să fluier, fluier”.

Oare când va apărea un film de public, film de gen sau cum s-o mai numi, care să fie şi valabil, bine făcut? Poate nu peste mult timp.
În faţa acestei aşa-zis comedii romantice, nu pot să mă închin sau să o ponegresc. Cred că filmul are ceva sincer de spus, motiv pentru care merită văzut. Desigur, în sinceritatea lui, face şi zice şi prostii dar asta îl face atrăgător, asta te face să-l iubeşti, să empatizezi cu oamenii ăia de
acolo, de pe ecran.

Ce contează dacă e comedie romantică, horror sau thriller – trebuie să fie sincer, spectatorului trebuie să-i câştigi încrederea, să-l minţi frumos, şi o să vină şi a doua oară – ăsta e filmul de gen. În esenţă, filmul pare să zică: “şi adulţii se comportă ca nişte copii când intră în contact cu computerul şi internetul” pentru că acest obiect (gadget) e considerat, mai nou, o jucărie – jucărie pentru oameni mari, instrument pentru salvat relaţii şi generator de iubire.

Partea mai puţin ok ar fi ideea asta: adolescenţii care au o sexualitate debordantă vs adulţii frigizi şi lipsiţi de magia lui eros – mi se pare ieftină şi de aruncat la gunoi; şi ar mai fi rezolvarea intrigii, care e “comică”: adolescentul renunţă la net şi se îndrăgosteşte, iar părinţii descoperă netul şi îşi regăsesc apetitul pentru… relaţii. Din punctul ăsta de vedere, filmul (adică creatorii lui, regizorul + scenaristul) operează cu filozofii infantile; discursul e seducător, dar fals ca o reclamă.

Distribuie:

3 Comentarii

  • Reply 14.March.2011

    Calin

    Nu am vazut filmul, dar din trailer si mie mi se pare cum l-ai descris tu. Pe de alta parte insa, ti se pare nasol ca regizorii romani sa faca filme bune, doar pentru a fi validate de catre critici si de jurii? Mie mi se pare mai bine sa avem 4-5 filme bune pe an, care n-or sa-si scoata nici banii pe productie, decat sa avem 10+ filme, cu super audienta si castiguri, dar care sa se apropie de “cheap thrill”, doar ca sa vina tot poporul sa le vada… (sper ca n-am inteles gresit ce ai scris)

    • Reply 14.March.2011

      Iosif

      oh, nu desigur ca mi-ar place sa fie nu 4-5, ci 20 de filme adulate de critica si festivaluri, dar se pare ca fiecare padure are uscaturile ei si nu se poate fara filme de astea care cica vor sa aduca publicul romanesc la cinema, cu orice pret. Sper sa existe si astfel de filme, dar bune, mai bune; de fapt, visez la un moment in care publicul romanesc va fi atat de inteligent, incat va consuma numai film de arta :)) si poate ca nu suntem departe de momentul ala -> http://www.cinemagia.ro/stiri/cinemaedu-pregateste-noul-val-al-publicului-romanesc-17639/

Lasă un răspuns

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.