03.Jun.2010 / Uncategorized / 744 vizualizări /

Boris Vian

Am făcut cunoştinţă cu Boris Vian acum aproape 2 luni, după ce am primit de la un prieten romanul “Smulgătorul de inimi” (L’arrache-coeur).

Nu pot să spun că a fost dragoste la prima citire, având în vedere că la începutul cărţii nu eram atât de fascinată. Pe parcurs, cartea mă acaparase. Predomină suprarealismul, minţile chinuite şi jocurile de cuvinte care alcătuiesc numele personajelor.

“Smulgătorul de inimi” este una dintre cărţile cele mai puternice şi mai impresionante despre dragostea maternă. Romanul desfăşoară în faţa ochilor cititorului povestea iubirii unei mame faţă de copiii ei, o dragoste auto-devoratoare, sacrificială şi posesivă, redată într-un registru uneori suprarealist, alteori oniric, de cele mai multe ori însă cu accentele unei realităţi halucinant de adevărate. Tot astfel, universul mental al copiilor, în care totul este posibil, capătă viaţă în acest roman al lui Boris Vian.

Am devenit curioasă şi aşa am descoperit şi “Spuma Zilelor” (L’écume des jours). Romanul surprinde o poveste de dragoste suprarealistă. Precum în “Smulgătorul de inimi”, este prezentă pe alocuri cruzimea şi tragedia. Dar există şi muzică şi umor. Toate sunt îmbinate superb.

Nu-mi permit să intru în detalii pentru că v-aş spune exagerat de multe şi pentru cei care au plăcerea lecturii, aş distruge entuziasmul şi curiozitatea. Mă păstrez la caracteristici generale şi aparent neinteresante. Pe lângă ele, ofer şi părerea mea, proprie şi de bun augur, şi spun că Boris Vian se situează acum printre scriitorii mei preferaţi.

Nu ştiu dacă bolile suferite încă de la 12 ani au vreo legătură, dar stilul său de a scrie este inconfundabil şi din păcate recunoscut prea târziu. Abia după 50 de ani de la moartea sa, a primit aprecierea cuvenită.

Îl regăsim pe el ca om, fiecare personaj este o schiţă a sa. La fel ca şi Colin, tânărul din romanul “Spuma Zilelor”, Boris Vian a fost un pasionat al muzicii jazz şi în timpul războiului, scria cronici muzicale şi cântece.

Spunea frecvent că el nu scrie decât pentru a-şi distra prietenii, astfel ajungând la tot felul de înflorituri stilistice diferite față de ce presupunea “piaţa” scriitoriilor contemporani cu el. Un simplu exemplu, “soarele rodea întinderea mării, murdărind-o cu grafitti obscene”.

Există şi o ecranizare a romanului “Voi scuipa pe mormintele voastre”. Un roman scandalos, dar cu a cărui ecranizare scriitorul nu a fost niciodată de acord. Boris Vian a murit la 10 minute după începerea filmului.