29.Jun.2009 / Uncategorized / 398 vizualizări /
Birdwatchers
Începutul din Birdwatchers al cineastului chiliano-italian Marco Bechis este unul surprinzător, am avut impresia că urmăresc un film de groază (nişte turişti se plimbă cu barca pe un râu care pare să fie Amazonul, şi să nu uităm faptul ca e înconjurat de vaste paduri sălbatice, mă rog, care par săbatice). Însă după scurtul moment în care turiştii rămân uimiţi de tribul de indieni goi, pictaţi şi cu sulite în mâini care îi privesc ameninţător de pe mal, urmat apoi de alt moment de teamă cauzat de tentativa aceloraşi indieni de a-i nimeri cu arcul, urmează într-un final marşul acestora prin padure, în timp ce-şi pun haine pe ei (haine normale: tricouri, pantaloni scurţi etc.) şi în sfârsit la o camionetă de unde îsi iau plata pentru show-ul excepţional pe care l-au prestat.
Tentele sociale ale fimului care devin uneori moraliste (acesta fiind şi un minus al filmului) se amestecă cu povestea magică, mitică, despre indieni, despre cum mai trăiesc aceşti încăpăţânaţi şi adepti ai străvechilor obiceiuri, într-o lume capitalistă, la care fiecare trebuie sa adere pentru a putea supravieţui. Tribul de indieni pleacă din rezervaţia în care fuseseră cazaţi si încep să cauzeze probleme pentru că se mută pe terenul unui moşier. Moşier care încearcă el cât de cât să coabiteze cu indienii, mai mult, soţia acestuia le dă şi bani, iar fiica lor trăieşte o poveste de dragoste cu un indian care şi-a descoperit calitati de shaman. Lumea indienilor, care nu reusesc să-şi mai recupereze pământurile şi obiceiurile, devine din ce în ce mai încercată si îngreunată de capitalism, pentru tineri singura modalitate de a scăpa ajunge sinuciderea iar în ceea ce priveşte adulţii, aceştia se multumesc cu situaţia materială precară, devin alcolici. Felul în care este prezentat cotidianul în care traiesc indienii este fermecător: amestecul de ironie si de veridicitate constituie un imens plus atribuit gratuit filmului de catre critici în general.
Eu am stiut din momentul în care Irineu a vazut perechea de adidasi ca nu se va abtine si se va întoarce cu ei în picioare, tot aceşti adidasi sunt şi cauza morţii sale, ce pueril, aţi zice. Sinuciderea indigenilor, plus spiritele care bântuie pădurile şi care ajung sa-l bântuie si pe Nadio, ramân într-un final un mister nedezlegat, de ce se s-au sinucis acei tineri? Din cauza capitalismului la care trebuie sa se supună? Ce vor fantomele de la indieni? Oare să-i ajute să-şi găsească drumul către locul lor de drept? Sau să-i supună unor nesfârşite chinuri, minţindu-i şi alungându-i din orice loc cât de cât acceptabil pentru tribul lor?
