Banii adesea costă prea mult

Nu sunt adepta extremelor. Întâmpinând diferite lucruri, discutând cu anumiți oameni, mi-am dat seama că îmi displace în general orice lucru este căzut într-o extremă și că nu sunt de acord cu viziunea unei persoane care se aruncă într-o anume direcție, ignorând orice alt lucru din jurul său.

Îmi plac oamenii echilibrați, oameni care știu să iși dozeze pasiunea pentru anumite lucruri, care au limite dar nu sunt limitați, oameni care au suficientă demnitate și încredere în sine dar nu iși construiesc un palat al orgoliului, își spun părerea fără a încălca o alta în picioare, au pasiuni dar nu sunt fanatici, muncesc dar nu au ca țel să câștige cat mai mult, stricându-și sănătatea și relațiile cu cei din jur.

Banii adesea costă prea mult

Pe această ultimă categorie o întâlnim pe străzile orașului, sunt oameni grăbiţi, ce vorbesc mereu la telefon pentru a stabili încă o întâlnire de afaceri, dar resping apelurile celor din familie, vad doar display-urile tabletelor și au timp să miroasă doar o cafea cumpărată în grabă, care le ajută corpul să nu cedeze după atâtea ore de nesomn…

Într-o societate în continuă transformare, unde omul modern încearca să țină pasul cu schimăarile vremii, un factor foarte important este banul. Discuțiile se învârt din ce în ce mai des în jurul banilor, sunt tot mai multe certuri cauzate de lipsa lor sau de dorința de a avea cât mai mulți, sunt destrămate familii şi se leagă relații în care banul este motorul. Aceste relații, fie că sunt de genul “parazit-gazdă”, când unul este interesat doar de ceea ce deține cel de-al doilea, iar acesta se mulțumeste cu atât, fie sunt alcătuite din oameni care comunică doar pentru acest unic scop: de a se ajuta, făcând averi imense, construindu-și imperii.

Banii adesea costă prea mult

Valoarea banilor în viața omului nu poate fi contestată, deoarece oricine are nevoie de un venit pentru a se întreține și poate și pentru micile plăceri ale vieții, o pasiune sau o dorința neîmplinita încă.

Însă ce se intamplă când avem toate acestea?

Ne dorim din ce în ce mai mult, ignorând lucrurile cu adevarat importante.

M-am gândit la toate acestea dând peste citatul poetului american Ralph W. Emerson: “Banii adesea costă prea mult”. Oare nu sacrificăm prea multe în drumul spre bani? Poate sună clișeic, însă când anume în viața unui om ajung aceștia să fie considerați un scop, și nu mijloc?

Nu vreau să fiu ințeleasă greșit, nu mă refer la oamenii cu condiție foarte proastă, care nu își pot permite nici să își cumpere o pâine sau nu le pot lua copiiilor rechizite pentru școală. Spun de acei oameni care nu se mulțumesc niciodată cu ce au, dorind mereu mai mult, până când ajung să aibă tot ceea ce își doresc. Dar, atunci realizează că și-au lăsat în urmă familia, prietenii, orice moment de odihnă și că nimic nu le mai poate da satisfacție, nici încă o mașină scumpă și nici o nouă casă.

Chiar dacă nu poți judeca pe cineva în funcție de ce priorități își alege, nu poți să nu observi cum acestea sunt din ce în ce mai des de genul unui cont cât mai bogat în bancă, și rar auzi oameni care să îți spună că cea mai mare dorință a lor este ca familia să fie cât mai unită, că vrea să comunice cât mai bine cu cei dragi sau că liniștea căminului îi oferă mai multă satisfacție decât un nou Mercedes în curte.

Tehnologia avansează din ce în ce mai mult, dar nu devenim noi oare niște roboți?

Mergând pe stradă vezi din ce în ce mai puțini oameni îmbrățișați, puține priviri calde sau strângeri de mână cu adevărat prietenoase, și acestea fiind pierdute prin aglomerația și graba orașului. Oamenii își lasă în spate familiile, pleacă cât mai departe pentru a avea un trai mai bun, muncesc cât pot de mult și dorm din ce în ce mai puțin.

Banii adesea costă prea mult

Școliile generale sunt pline de copii care își văd părinții doar de sărbatori – în cazul în care nu intervine ceva mai important, uitând că la vârste fragede, pe lângă un confort material, cel mic are nevoie de afecțiune și întelegere, nu de o educație formată în fața televizorului sau care pur și simplu exclude un sfat părintesc și o îmbrățișare puternică.

Toți vor să își construiască o carieră, uită ce pasiuni aveau cândva, cat de mult le placea să citească și altceva în afară de cărțile motivaționale sau de sfaturiler pentru success la locul de muncă, ce fericiți îi facea zâmbetul cuiva special sau o simplă plimbare cu cațelul prin parc.

În această luptă pentru echilibru, cred că cel mai bine este să ne dăm seama care ne sunt cu adevărat prioritățile, să nu cădem în oricare dintre cele două extreme, muncind prea puțin pentru ce ne dorim sau făcând sacrificii prea mari pentru obținerea banilor.

Banii adesea costă prea mult

Să nu uităm să zambim, să ne relaxam, să strangem în brațe un prieten și să ne oprim să privim pentru câteva secunde un chitarist în pasajul de la metrou, în drum spre muncă… sau spre facultate – facultate care nu era cea mai dorită, însă “se caștigă bine în domeniul ăsta”.

Dacă alegem să numim banii cea mai mare prioritate din viața noastră, să nu uitam care este adevăratul preţ al acestora.

Articol scris de Adina Mihalache.

Distribuie:

Spune-ne părerea ta

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.