Vecinul de la 9 (9 articole publicate pe AmDoar18Ani.ro) Salut, sunt Adi şi nu îmi place fotbalul. Cred că asta este singurul mod de a mă descrie fără a fi nici prea fals, nici prea sincer, nici prea penibil. Prin asta nu poţi trage nicio concluzie despre mine, dar la urma urmei, nici nu e nevoie pentru că descrierea asta este aici strict pentru designul site-ului.
Vrei să faci parte dintr-o trupă de teatru? Acum ai o oportunitate!
Trupa de teatru PlayBox caută elevi/eleve de liceu în scopul racolării. Dacă nu te temi de umilinţa în public, jocurile de samurai şi dârli-dârli-da şi dacă, pe deasupra, mai ai şi timp liber vara asta alătură-te trupei noastre! Dă add urmat de buzz unuia dintre id-urile skittles319@yahoo.com sau redrum_biography@yahoo.com pentru a primi informaţiile de care ai nevoie.
Așteptăm buzz-uri!
Mă trezesc şi iau micul dejun. Sarmale şi 3 mandarine. Una dulce, una seacă şi una plină de sâmburi. Îmi propun să respect tradiţiile în vigoare. Aşadar, astăzi beau nu unul, nici două , ci 44 de pahare de cola. Încep cu 8 pahare după micul dejun. Simt că urmează o zi bună. Doar am avut sarmale şi cola de dimineaţă. Şi ăsta e semn bun
Îmi scot rolele la o plimbare. Ies din scară. Stupoare! Afară plouă mărunt. Mă încrunt. Scrutez orizontul în căutarea unui lucru pe care să îl pot înjura. “˜raţi ai dracu de nori antene şi pasăre să fiţi. Dintre resemnare şi sfidare aleg sfidarea. Pornesc pe role pe marginea străzii. Într-un interval de 5 minute, picăturile de ploaie se transformă în picături şi mai mari de ploaie care ajung a deveni, incredibil, bagami-aş picioarele, NENOROCIŢI DE FULGI DE NEA! Citeşte în continuare »
De când m-am trezit nu pot să mă gândesc decât la inutilitatea precauţiei şi a planificării în unele situaţii. Nu ştiu de ce. M-am trezit intrigat de toate chestiile pe care inconştient le fac prost. Am observat cum de fiecare dată când merg la sală, indiferent de ce aparate îmi propun să folosesc sfârşesc întotdeauna prin a mă aşeza la cele de la care se vede cel mai bine televizorul. Fapt care mă aduce mereu la aceleaşi aparate. Cum de fiecare data când am grijă să nu alunec în baie alunec pe hol. Cum atunci când prepar un fel de mâncare ce propune folosirea simultană a mai multor oale ceva se arde sigur. Cum la o întâlnire importantă, deşi am planificat şi replanificat ce am de zis o stric de la început spunând bună seara la 10 dimineaţa. Cum dacă ţin paharul cu suc în mâna stângă şi nu ştiu cât e ceasul, deşi instinctul îmi spune că nu e bine, mă uit şi vărs paharul. Citeşte în continuare »
“Afară ninge zbuciumat
Iar eu nu mai am stare
Am băut cola şi cafea
Şi-acum dau din picioare“
Ninge şi e de căcat. Nici nu mai ştiu de cât timp m-am trezit. Fac şanţuri în parchet. Canapea fereastră canapea fereastră. Ninsoarea nu se opreşte. Am înjurat atât de mult încât mă dezoriginalizez cu fiecare înjurătură. NINSOAREA NU SE OPREŞTE. Înnebunesc. Fumez încă o ţigare. Sunt furios. Am stricat toate brichetele, mi-am rupt carcasa la telefon. Nimic. Ninge, la dracu, ce văd alţii aşa frumos la ninsoare? Citeşte în continuare »
deschid ochii cu 5 minute înaintea ceasului. mi-e încă somn. adorm. sună ceasul. înjur. dau un snooze şi îmi jur că în 10 minute mă trezesc. sună alarma. snooze. alarma insistă. mă trezesc morocănos. îmi înjur telefonul şi orarul de la şcoală. îmi promit ca în viaţă să ajung cineva care începe munca după 11. mă ridic din pat şi merg spre baie. mă piş stând pe colac din motive de igienă neputând încă să îmi ţin ochii deschişi. mă spăl pe ochi. mă apuc să îmi fac patul. împăturesc pătura o dată. trebuie să îmi fac o cafea. las pătura şi merg în bucătărie. găsesc ibricul în chiuveta. îl clătesc puţin. doar tot cafea a fost în el, nu? Citeşte în continuare »
Am ales cartea asta fără a citi măcar ce scrie pe spatele copertei, am ales-o după titlul care, pe mine, cel puţin, m-a impresionat. De câte ori nu m-am simţit invincibil? De câte ori nu am simţit că pot să schimb orice? Ei bine, exact această atitudine o regăsim la aceşti copii ai libertăţii.
Acţiunea se desfăşoară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în Franţa, unde s-au format anumite grupări care au încercat să saboteze regimul de la Vichy şi, implicit, colaboraţionismului cu naziştii.
Personajele principale sunt doi fraţi: Raymond şi Claude care, deşi nu au împlinit încă vârstă de 18 ani, reuşesc să se înroleze în Rezistenţă unde se leagă o mulţime de prietenii bazate pe un ideal comun – libertatea. Citeşte în continuare »
O să vă spun de la început despre ce este vorba… o SCRISOARE! Mi-am dat seama că, deşi am aproape 18 ani, nu am scris niciodată o scrisoare şi de primit, nici atât. Ni se tot predă la şcoală cum să scriem o scrisoare, unde se pune data şi unde se pune destinatarul… cu ce folos? Vreau şi eu să primesc scrisori, da domnule, să curgă scrisorile, cu scris mai mic, mai mare, mai lăbărţat, mai înclinat, scrisori, ce să mai. Citeşte în continuare »
Dragi tovarasi, as dori sa va cer opinia intr-o problema care tine de integritatea noastra ca si pionieri. Povestea incepe cam asa:
La finele anului scolar trecut, colectivul clasei mele impreuna cu doamna diriginta am incercat sa luam initiativa in legatura cu aspectul clasei in care invatam… (a breif description of the background: parchet varza, pereti pe care i-am zugravit singuri din 2 in 2 – dar i-am zugravit – si cea mai importanta parte: JALUZELE GRI care nu se asorteaza cu NIMIC.) Citeşte în continuare »
| www.wordpress.org
Feed RSS
Twitter
21.05.2010 
