Patty (71 articole publicate pe AmDoar18Ani.ro) Cine sunt? Nici eu nu ştiu prea bine. Sunt schimbătoare, însă în acelaşi timp fermă pe poziţie. Sunt ambiţioasă, însă las unele nereuşite să mă abată de la drum. Sunt visătoare (şi aici nu e niciun „insă”) şi îmi place. În acelaşi timp sunt destul de realistă, cu tente spre optimism. Dacă stai pe lângă mine şi eşti trist probabil că am să încerc să te înveselesc, făcând „ca toate alea”. Îmi place să fiu înconjurată de cât mai mulţi oameni, să vorbesc mult, să glumesc încontinuu şi ador să fac oamenii să râdă. Sunt scorpion şi mi se zice că nu par a fi (eh, aparenţele înşeală, nu?). Şi probabil ar mai fi multe de spus, dar cred că am scris destul.
Aseară am fost la Teatrul Național împreună cu niște prieteni și am văzut piesa “Toți fiii mei” de Arthur Miller. De menționat ar fi regia marca Ion Caramitru, iar ca actori principali Victor Rebengiuc și Sanda Toma.
Impulsul meu ar fi să încep să spun: splendidă, genială și multe alte cuvinte pompoase care să denote faptul că sunt foarte încântată de ceea ce am văzut. Încerc însă să-mi abțin exaltarea și să fiu mai obiectivă (deși mi-e greu). Citeşte în continuare »
Cu doi ani în urmă, prin ianuarie.
În jur era întuneric beznă. Inima îmi bătea aproape să-mi iasă din piept. Respiram într-un ritm mult prea alert. Mă simţeam ca un vulcan gata să erupă. Încercam să mă concentrez cât mai bine asupra replicilor, pentru a şti când să intru. Deodată mi-am amintit că sunt la intrarea nepotrivită. Inima a început să îmi bată şi mai puternic de data asta. Cum am putut greşi? Doar repetasem de o mie de ori… Am lăsat pe mai târziu aceste gânduri acuzatoare şi am înaintat uşor spre locul potrivit.
- Unde te duci? Nu intri de aici?
- Nu, tu intri de aici, înaintea mea. Eu apar din partea opusă şi vin să te iau de mână. Ai uitat?
- Ah, da, ai dreptate. Scuză-mă, emoţiile sunt de vină…
- Nu-i nimic. Eu mă duc…
- Da, du-te…Adică, nu, stai!
- Ce e? Citeşte în continuare »
The first rule of Fight Club is: you do not talk about Fight Club. The second rule of Fight Club is: you do NOT talk about Fight Club.
Apărut în 1999, fiind o adaptare după romanul cu același nume, în regia lui David Fincher și având ca actori principali pe Edward Norton, Brad Pitt și pe Helena Bonham Carter, Fight Club reprezintă un film de referință pentru era în care trăim.
Fight Club este un fel de manifest adresat societății, un strigăt mut de disperare, ce este văzut, însă nu și înțeles, este o bătaie din palme, atunci când cineva încearcă să ne trezească din acea stare de inconștiență în care cădem, prinși fiind de propriile gânduri. Citeşte în continuare »
…trei persoane, ce au dat cele trei răspunsuri ce pe mine m-au convins că merită cartea. Mi-au plăcut cam toate comentariile primite și a fost destul de greu să decid cine să câștige (și nu zic asta pentru că așa e la modă să zici când acorzi un premiu).
Nu mă mai lungesc cu vorba, că n-are rost.
Deci, câștigătorii sunt:
Citeşte în continuare »
Ciutanul de Mihai Grăjdeanu este primul roman grafic românesc despre care a scris și Cristi chiar aici. După câte zice el, e interesant și merită citit. De aceea, noi ne-am gândit să vă oferim vouă trei cărți cadou.
Și să le câștigați e chiar foarte simplu! Trebuie doar să răspundeți, printr-un comentariu, la întrebarea: ”De ce vrei să câștigi această carte?” Nimic mai simplu. Cele mai frumoase trei răspunsuri vor fi premiate cu câte un exemplar al cărții Ciutanul.
Concursul se încheie duminică, 21 Februarie, la 00:00. Orice comentariu primit cu un minut mai târziu nu va fi luat în considerare. Câștigătorii vor fi anunțați luni sau marți, aici, pe site.
Baftă!
Un nou număr, o nouă temă abordată de cei de la Teen Press. De data aceasta avem „Nightlife“. Greşesc eu sau cam toţi aţi început să vă gândiţi la următoarea oportunitate de distracţie nocturnă? Ei, uite din acest motiv trebuie să citiţi ediţia aceasta. Pentru că sunt prezentate şi chestiile bune şi chestiile rele care survin din atâta distracţie. Şi nu numai.
De data aceasta, intervievatul lunii este Andrei Ruse, ce a venit şi la noi la evenimentul „Îmi caut vocaţie“ şi ne-a dat mai multe tips & tricks legate de publicarea unei cărţi. În interviu a vorbit despre noile sale proiecte, cât şi despre romanul său de mare succes, Soni. Îmi place foarte mult dorinţa acestuia de a îndrepta tinerii către cultură şi faptul că se implică în promovarea tinerelor talente. Viitorul său roman, MDMA 16, abordează o temă destul de controversată, dorind să facă cunoscute cu adevărat problemele pe care le aduc drogurile. Cartea va fi lansată cel târziu la Gaudeamus. Eu, una, de abia aştept să o citesc! Citeşte în continuare »
- Asta e tot ce aveam de spus. Probabil că te miri că ţi-am povestit tocmai ţie povestea vieţii mele. Eu nu. Şi îţi spun acum de ce am făcut asta, nu te las nedumerit. Măcar atât să fac şi eu. Pentru că te urăsc. Da, te-am urât toată viaţa mea, încă din prima clipă când ţi-am văzut rânjetul stupid. Ai fost penibil încă din primul moment în care te-am cunoscut. Chiar dacă au trecut mulţi ani de atunci, îmi amintesc perfect clipa. Să nu crezi cumva că m-ai impresionat în vreun fel sau că m-am îndrăgostit de tine atunci. Nu, pur şi simplu m-ai scârbit. Ca în toate celelalte moment în care mi-a fost dat să te văd. Citeşte în continuare »
Într-un viitor nu prea îndepărtat, în care oamenii își angajează roboți pe post de servitori, cine s-ar gândi că și aceștia au sentimente? Andrew (Robin Williams) este un robot-android unic, deoarece demonstrează că are creativitate și suflet. Acestea provin dintr-o eroare de fabricație. Stăpânul acestuia, ”Sir” Richard Martin (Sam Neil), hotărăște să îl păstreze și să îl învețe diverse lucruri tipice oamenilor. Pe decursul filmului, Andrew luptă pentru libertate și pentru recunoașterea sa ca om, în urma multor schimbări pe care și le produce asupra corpului său. Citeşte în continuare »
Nu știu unde vă place vouă mai mult, dar mie, cel mai mult, îmi place la munte. De ce? Pentru că acolo e aerul cel mai curat, acolo sunt peisajele cele mai frumoase de care rămân uimită de fiecare dată când le văd și acolo, noaptea, stelele se văd cel mai frumos.
Iubirea asta de munte am descoperit-o de mică când am fost într-o drumeție cu ai mei. Era iarnă și am urcat la Cota 1400. Era cam ca acum, multă zăpadă și de abia am reușit să ajungem sus. Însă mândria că am ajuns acolo sus și fericirea vederii acelor peisaje superbe au fost de neegalat. Citeşte în continuare »
| www.wordpress.org
Feed RSS
Twitter
05.03.2010 
