Articole scrise de Patty

Patty (80 articole publicate pe AmDoar18Ani.ro)


Cine sunt? Nici eu nu ştiu prea bine. Sunt schimbătoare, însă în acelaşi timp fermă pe poziţie. Sunt ambiţioasă, însă las unele nereuşite să mă abată de la drum. Sunt visătoare (şi aici nu e niciun “insă“) şi îmi place. În acelaşi timp sunt destul de realistă, cu tente spre optimism. Dacă stai pe lângă mine şi eşti trist probabil că am să încerc să te înveselesc, făcând “ca toate alea“. Îmi place să fiu înconjurată de cât mai mulţi oameni, să vorbesc mult, să glumesc încontinuu şi ador să fac oamenii să râdă. Sunt scorpion şi mi se zice că nu par a fi (eh, aparenţele înşeală, nu?). Şi probabil ar mai fi multe de spus, dar cred că am scris destul.

S-a sfârșit cum a-nceput

Duminica trecută a avut loc la Teatrul Național din București premiera piesei S-a sfârșit cum a-nceput de Sean O’Casey, în regia lui Horațiu Mălăele. Piesa i-a avut ca actori pe Mihai Constantin, Daniel Badale și pe Victoria Dicu.

Într-o casă de la țară, doi bătrâni, soț și soție, sunt surprinși în eternul conflict bărbat-femeie privind raportul muncii pe care îl face fiecare în sau pe lângă casă. Soțul, un leneș convins, îi repreșează soției că aceasta nu are de făcut nimic în casă și că, în orice caz, tot ce face ea este ușor. Femeia se enervează și totul degenerează într-un conflict urmat de decizia acestora de a face schimb de roluri pentru o zi Citeşte în continuare »

„Viața pe un peron” – Octavian Paler

Am tot stat, uitându-mă în gol la fila albă de pe acest calculator, în care eu ar trebui să scriu o așa-zisă „recenzie”. Am scris ceva, apoi am șters. Apoi am scris altceva… și iar am șters. Și am realizat că eu nu prea știu ce să scriu despre cartea aceasta. Mi s-ar părea banal să zic că „împreună cu 1984, este una din cărțile mele preferate” chiar dacă așa este. În cazul cărții orweliene m-am simțit ușurată văzând că îi făcuse deja cineva o recenzie. E ciudat sau poate nu, însă atunci când o carte este foarte bună, parcă nu prea mai e loc de comentarii. Poate că vouă vi se pare normal acest lucru sau poate că nu înțelegeți ce tot „aberez” eu aici, ce încerc eu să zic, până la urmă, de ce vă irosesc timpul?

Mă amuză faptul că întotdeauna când mă apuc să scriu un articol, îmi vin o mie de idei de dezbătut, pe lângă tema principală despre care ar trebui să scriu. Și, dacă ar fi după mine, aș tot scrie fără să mă opresc despre alte lucruri care derivă din ceea ce trebuie eu să scriu. Și totuși, întotdeauna îmi amintesc că pe cititor nu îl interesează lucrurile astea sau că, pur și simplu, nu trebuie să scriu despre asta. Oricum, aici n-ar fi cu totul pe lângă. De ce? Pentru că în „Viața pe un peron” sunt dezbătute idei. Ideile nu sunt ale unui „om de geniu”, ci ale unui om obișnuit. Citeşte în continuare »

Marius Matache

Marius Matache sau Make este un cântăreț de muzică folk, pe care l-am „descoperit” acum un an, când am prins și gustul acestui gen muzical. Am avut norocul să pot vorbi cu el personal și am descoperit în el un spirit veșnic tânăr, cu un simț al umorului dezvoltat și cu o energie inepuizabilă. Se mândrește cu faptul că face exact ceea ce îi place, chiar dacă asta îi ocupă tot timpul. Să cânte a învățat singur și se pricepe de minune. Melodiile lui îți dau o stare de bine și de visare. Vă recomand să îl ascultați și să citiți, bineînțeles, acest interviu pe care i l-am luat.

Bună! În primul rând, mulţumesc că ai acceptat să-ţi răpeşti din timp pentru a-mi răspunde la câteva întrebări. Deci, spune-mi, cum te-ai hotărât să faci muzică? Citeşte în continuare »

South Park

South Park este un serial animat de comedie american de care cu siguranță mai toată lumea cu vârsta cuprinsă între 15-30 de ani a auzit și la care mai toți s-au uitat și au râs.

Apariție
Totul a început în anul 1991, când Matt Stone și Trey Parker au creat un scurtmetraj numit Jesus vs. Frosty (The Spirit of Christmas) ce a fost remarcat de executivul studiourilor Fox, ce i-a angajat pe aceștia doi pentru a realiza un al doilea filmuleț ca pe o felicitare video de Crăciun. Pentru a se face o diferență între aceste două scurtmetraje, al doilea a primit numele de Jesus vs. Santa. Stone și Parker au trimis filmulețele prietenilor și aceștia le-au trimis mai departe pe internet, așa încât acestea au devenit foarte populare. Citeşte în continuare »

Festivalul de arte pentru liceeni „Florian Pittiș” – ediția 3

(click și se face mare)

Citeşte în continuare »

4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (2007)

Era absolut necesar să scriu despre acest film. În ultima vreme mi-am propus să văd cât mai multe filme și, e logic, nu fac review pentru toate. Inițial nu voiam să fac nici pentru acesta, nu simțeam că aș fi avut ceva de zis în legătură cu el. Apoi am realizat că acest film nu trebuie lăsat deoparte, deoarece chiar am un mesaj care se leagă perfect cu tema.

Eu una m-am cam săturat de toți românii care plâng că trăiesc în această țară, crezându-se total superiori. Mă enervează la culme deoarece majoritatea sunt medicorii de fapt. Ei nu încearcă să facă ceva în această țară pentru a o schimba, nu, ei doar se plâng! Și preferă să folosească pe post de „armă” indiferența. „De ce să încercăm să facem ceva, că oricum nu reușim, România asta e de c***t. Lasă să se zbată altul mai fraier!” Mda, frumos, n-am ce zice! Înțeleg, nici eu nu suport o groază de chestii în țara asta, dar măcar nu-mi dau aere de superioritate. Citeşte în continuare »

Se7en (1995)

Șapte păcate capitale. Șapte feluri de a muri.

M-am uitat la acest film deoarece am auzit de el de mai mult timp și mai ales pentru că este în regia lui David Fincher, care a regizat și Fight Club, despre care am scris de asemenea aici. Și pot spune că acesta este un alt film ce m-a impresionat.

Am ajuns la concluzia că cele mai bune filme sunt cele mai vechi. Poate că nu am dreptate, nu am văzut multe filme într-adevăr, însă la această concluzie am ajuns eu în urma vizionărilor pe care le-am făcut.

Se7en este un film ce ”te ține în priză”. Da, cred că asta este exact expresia potrivită. Știu că mă uitam la film și, la un moment dat, a venit bunica mea să mă roage să îi înregistrez un număr în agenda mobilului. Vă dați seama, acest lucru nu a durat prea mult, însă mie mi s-a părut o eternitate (deoarece a trebuit să pun pauză pentru…hmm…câteva secunde, maxim un minut?!). Și trebuie să afirm că la niciun film nu mi s-a mai întâmplat așa ceva, având în vedere faptul că de obicei eu mă uit pe părți la filme, din cauza timpului limitat.
Citeşte în continuare »

Acordă-i Cristinei Adăpost și Speranță Astăzi


(click și se face mare)

Problema?

Cristina Micu este elevă in clasa a IX-a a Liceului de Arte Plastice ”Nicolae Tonitza”. Într-o sâmbătă din luna februarie, anul curent, casa familiei acesteia a explodat din cauza unei acumulări de gaze legate de reparația unei conducte lăsată nesupravegheată de muncitorii Distrigaz. Cristina este singurul supraviețuitor. Din casă nu a mai rămas nimic. Acum aceasta locuiește alături de unchii săi, însă situația lor materială este precară.

Este cazul să îi dăm un ajutor. Consiliul Municipal al Elevilor si Armata Salvării s-au gândit la o acțiune foarte faină, pe data de 27 martie, la care, zic eu, merită să participați. Citeşte în continuare »

The Pursuit of Happyness (2006)

Te simți demoralizat, învins, doborât, simți că totul e pierdut și nu mai ai ce face? Te simți plictisit, fără chef și ai nevoie de ceva care să te animeze? Sau poate pur și simplu ai un pic de timp liber și vrei să vezi un film care să te relaxeze? Cred că filmul acesta te va ajuta.

Da, știu, ce am scris mai sus zici că-i o reclamă stupidă la un așa-zis produs-minune oferit la un preț incredibil de mic. Ei bine, eu nu încerc să vând nimic aici, ci vreau doar să recomand un film pe care l-am vazut acum câteva zile și care mi-a plăcut. Și probabil că cei care nu au văzut acest film nu înțeleg de ce am scris această introducere. Ceilalți nu au nevoie de explicații. Citeşte în continuare »

“Toţi fiii mei“ – Arthur Miller

Aseară am fost la Teatrul Naţional împreună cu nişte prieteni şi am văzut piesa “Toţi fiii mei“ de Arthur Miller. De menţionat ar fi regia marca Ion Caramitru, iar ca actori principali Victor Rebengiuc şi Sanda Toma.

Impulsul meu ar fi să încep să spun: splendidă, genială şi multe alte cuvinte pompoase care să denote faptul că sunt foarte încântată de ceea ce am văzut. Încerc însă să-mi abţin exaltarea şi să fiu mai obiectivă (deşi mi-e greu). Citeşte în continuare »