Articole scrise de Cristi

Cristi (133 articole publicate pe AmDoar18Ani.ro)


Am probleme cu concizia. Pe scurt: adus pe lume în 1991 şi crescut cu MTV, Cartoon Network şi eventual orice mi se revărsa prin modem pe o dietă bogată în tot felul de filme, muzică, anime, desene, jocuri şi SF, am desăvârşit o înclinaţie pentru lucrări artistice mai "diferite" ce adună mulţi fani dar rămân la statutul de obscuritate, sau pur şi simplu sunt mai cunoscute în afara României. Asta nu înseamnă cumva că nu-mi plac lucrurile foarte faimoase, hell no. Doar că mă orientez ceva mai mult spre obscurităţi, în special după standardele române. Când nu valorific cunoştinţele imense şi nefolositoare pentru amdoar18ani în forma TDCSNA şi alte analize/critici/retrospective, sunt mai mult sau mai puţin ca orice om - ascult chestii, mă uit la filme/seriale, citesc etc. OK, recunosc că am moştenit o pasiune pentru muzică de la tatăl meu şi acum compun piese folosind programe de calculator. Dar restul e destul de banal.

ADCSNA: Saturation

Albume de care poate n-aţi auzit dar ar merita o încercare, blahblahblah etc. Azi: Saturation (CRAPuration? Shiterection? FAT=YOURASStion?).

Dacă aş zice Urge Overkill, cred că e foarte probabil c-aţi răspunde “huh?”. Totuşi, cred că-i ştiţi deja. See, au avut un cover de la “Girl, You’ll Be a Woman Soon” de Neil Young care a apărut în Pulp Fiction în scena în care Uma Thurman descoperă cocaina lui John Travolta şi ingerează prea mult.

Ironia e, “Woman Soon” a devenit cel mai mare hit al lor deşi n-are aproape nimic de-a face cu stilul lor obişnuit. Oricum, Urge Overkill (sau UO) n-au o istorie prea interesantă: formaţi în 1986 în Chicago şi luându-şi numele de la un vers din “Funkentelechy” din Parliament, au pierdut timp ca un grup generic de noise-rock înainte să treacă la un stil de alternative rock, au fost promovaţi ca “The Next Big Thing” da’ n-au reuşit să devină faimoşi în climatul post-Nevermind şi eventual s-au dezintegrat în 1997.

Citeşte în continuare »

TV Eye Ediţia Anime: Ghost in the Shell: Stand Alone Complex

TV Eye analizează seriale TV, cu 110% prea multe englezisme. Poate aţi auzit de ele sau nu, dar merită o încercare.  Azi: Ghost in the Shell: Stand Alone Complex.

Ghost in the Shell: Stand Alone Complex (GitS:SAC)
Gen: SF/acţiune + altele
Creat de: Kenji Kamiyama
Producători: Kaoru Mfaume, Tsutomu Sugita, Yuichiro Matsuka, Charles McCarter; Shigeru Watanabe, Mitsuhisa Ishikawa (producători executivi);
Scenarişti: Hiroshi Sato, Junichi Fujisaku, Shotaro Suga, Yoshiki Sakurai, Kenji Kamiyama, Nobuhisa Terado, Dai Sato
Regizori: Kenji Kamiyama, Atsushi Matsumoto, Atsushi Wakabayashi, Hideyo Yamamoto, Kazunobu Fusegi, Kenichi Takeshita, Masaki Tachibana, Masayuki Yoshihara, Minoru Ohara, Ryutaro Nakamura, Toshiyuki Kono, Yasuhiro Geshi
Citeşte în continuare »

TDCSNA: Jeff Buckley

Grupurile astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria TDCSNA azi avem Jeff Buckley (Buckley? More like FUCKley, duhuhuhuhuhuh, right?!).

Jeff "Chick Magnet" Buckley

Unul din puţinele certitudini din rock ‘n roll pe care am învăţat-o timpuriu: tipii buni mor tineri, idioţii lipsiţi de talent rămân în viaţă. Cred că există deja foarte multe dovezi în privinţa asta (Clubul 27, glumele de prost gust dar amuzante despre dovada că Mark David Chapman era nebun, blah blah blah).

Well, Jeff Buckley (1966-1997) ar trebui canonizat doar pentru sentimentul de frustrare extremă cauzat de discografia sa: Buckley a reuşit să lanseze doar un album înainte să urmeze pe tatăl său, muzicianul de folk Tim “Song to the Siren” Buckley, şi să moară dintr-un accident (înecare în râul Mississippi, pentru cei curioşi). În marea tradiţie a rockerilor morţi ca Hendrix sau Cobain, restul discografiei lui Buckley e umplută de albume live, demo-uri făcute în casă, piese lăsate deoparte în timpul înregistrărilor, chestii din astea. Practic, rezultatul e că o să discut (cât de obiectiv pot) doar două albume.

Citeşte în continuare »

Din mormanul de obscurităţi Ediţia Anime: Ghost in the Shell 2 – Innocence

Ghost in the Shell 2: Innocence
Regizor: Mamoru “Pothead” Oshii
Producător: Mitsuhisa Ishikawa, Toshio Suzuki
Scenariu: Mamoru “Pretentious” Oshii, bazat pe manga de Masamune “Nu L-am Citit” Shirow
Distribuţie: Akio Otsuka, Astuko Tanaka, Koichi “Kaji Spiegel” Yamadera, Tamio Oki, Yutaka Nakano, Naoto Takenaka, Gou Aoba, Eisuke Asakura
Coloana sonoră: Kenji “Koyaanisqatsi” Kawai
Cinematografie: Miki Sakuma
Editor: Sachiko Miki, Chihiro Nakano, Junichi Uematsu, a/k/a “Lazy Amateur Potheads”
Distribuit de: Toho (Japonia), Bandai Entertainment (SUA), Manga Entertainment (Marea Britanie)
Durata: 100 min. (în realitate), 100 ore (cât pare să dureze)
Data lansării: 6 martie 2004 (Japonia) Citeşte în continuare »

Din mormanul de obscurităţi Ediţia Anime: Ghost in the Shell

Ghost in the Shell
Regizor: Mamoru Oshii
Producător: Yoshimasa Mizuo, Ken Matsumoto, Ken Iyadomi, Mitsuhisa Ishikawa
Scenariu: Kazunori Itō, bazat pe o manga de Masamune Shirow
Distribuţie: Atsuko Tanaka, Akio Otsuka, Tamio Oki, Iemasa Kayumi, Koichi Yamadera, Tessho Genda, Toru Okawa, Yutaka Nakano
Coloana sonoră: Kenji Kawai
Cinematografie: Hisao Shirai
Editor: Shūichi Kakesu, Shigeyuki Yamamori
Distribuit de: Shochiku (Japonia), Manga Entertainment (SUA, Australia, Marea Britanie)
Durata: 82 min.
Data lansării: 18 noiembrie 1995 (Japonia)

Citeşte în continuare »

TDCSNA: XTC

Grupurile astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria TDCSNA azi avem XTC (din păcate, HRN, CCN, INXS şi LSD nu au putut ajunge…). 

XTC, 1982

Cu milenii în urmă, când dinozaurii colindau planeta, eu m-am luat de Red Hot Chili Peppers pentru schimbarea lor de la funk-rock energetic la un rock psihedelic foarte “mellow” post-1999. De ce am făcut-o? Pentru că XTC au făcut deja schimbarea de la chestii energetice la chestii studio-intensive de un milion de ori mai bine, în aşa măsură încât sunt cel mai bun argument la care mă pot gândi despre beneficiile unei schimbări de stil pentru un grup.  

Citeşte în continuare »

Din mormanul de obscurităţi: Event Horizon

Event Horizon
Regizor: Paul W.S. Anderson
Producător: Jeremy Bolt, Lawrence Gordon, Lloyd Levin
Scenariu: Philip Eisner, Andrew Kevin Walker
Distribuţie: Laurence Fishburne, Sam Neill, Kathleen Quinlan, Joely Richardson, Richard T. Jones, Jack Noseworthy, Jason Isaacs, Sean Pertwee
Coloana sonoră: Michael Kamen, Orbital
Cinematografie: Adrian Biddle
Editor: Martin Hunter
Distribuit de: Paramount Pictures
Durata: 97 minute
Data lansării: 15 august 1997

Citeşte în continuare »

ADCSNA: The Stoop

Albumele astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria ADCSNA azi avem The Stoop (Are you going to STOOP TO THEIR LEVEL??!?!?!?!?!!!!!).

Imani Coppola n-a avut exact o carieră norocoasă. See, după succesul minor al lui Chupacabra a avut o ceartă previzibilă cu casa de discuri care mai vroia un succes, şi a stat deceniu în obscuritate, punând albume pe gratis online. Şi eventual a reuşit să revină la o oarecare măsură de vizibilitate cu The Black and White Album (2007), un album mai inconsistent şi dezorganizat decât Chupacabra care are piesele bune îngropate în nişte umplutură de gen ”modern R&B bullshit”.

Deci, The Stoop (2008) pare promiţător până acum: Coppola a înfiinţat un duo numit “Little Jackie” cu multi-instrumentalistul Adam Pallin (creditat aici pentru bas şi claviaturi; mare surpriză: e şi el newyorkez), a declarat că scopul e practic să se întoarcă la muzica pop, şi Mike “Nu Tipu’ De Heavy Metal, Celălalt Tip” Mangini co-produce alături de Coppola şi Pallin. So far, so good… so what?

Citeşte în continuare »

ADCSNA: Chupacabra

Albumele astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria ADCSNA azi avem Chupacabra (oh yeah? suck my goats!).

Nu, nu m-am apucat să scriu despre monştri mitici din Mexic. Chupacabra (1997) e un album de Imani Coppola pe care l-am găsit accidental – cred c-am dat peste el când căutam ceva cu totul diferit. Dar, hei, e unul din accidentele alea bune, fiindcă Chupacabra a ajuns să-mi placă destul de mult.

Informaţiile de fundal aici sunt simple: e un album de Imani Coppola, o tipă newyorkeză multi-instrumentalistă (în afară de vocale, ea are credit pentru chitări, claviaturi, vioară şi aranjamente), produs de Mike Mangini (de asemenea creditat pentru chitări, claviaturi şi aranjamente). Şi înainte să întrebaţi: nu, nu e vorba de bateristul de la Extreme, ci un producător de hip-hop care a lucrat cu un grup numit Digable Planets, pe care eu nu l-am ascultat.

Citeşte în continuare »

Din mormanul de (nu exact) obscurităţi: Cloverfield

Cloverfield
Regizor: Matt Reeves
Producător: J.J. Abrams, Bryan Burk
Scenariu: Drew Goddard
Distribuţie: Michael Stahl-David, T.J.Miller, Jessica Lucas, Odette Yustman, Lizzy Caplan, Mike Vogel, Ben Feldman
Coloana sonoră: er, well, e o uvertură de Michael Giacchino peste genericul de sfârşit…
Cinematografie: Michael Bonvillain
Editor: Kevin Stitt
Distribuit de: Paramount Pictures (SUA), United International Pictures
Durata: 85 minute
Data lansării: 18 ianuarie 2008

Citeşte în continuare »