Feed RSS
Twitter
20.06.2009 
Haide, vino. Vino la mine. Apropie-te. Haide. Haide uşor, uşor. Vino. Vino mai aproape. Vino la mine. Vino. Vino. Vino. Hai, lasă-te spre mine. Haide, nu te mai împotrivi. Ştiu că vrei să vii. Ştiu că vrei. Vrei să vii. Mereu vrei să vii. Mereu te întorci la mine. Mereu. Mereu. Zi de zi te întorci. Nu te poţi abţine. Tentaţia e prea mare aşa că mai bine renunţa. Nu are nici un rost să te împotriveşti. Pană la urmă vei sfărşii venind la mine din nou. La fel ca ieri. La fel ca miercuri. La fel ca vineri. La fel ca în toate celelalte zile. Mereu sfarşeşti la mine. Citeşte în continuare »
Articole scrise de Ali
Ali (34 articole publicate pe AmDoar18Ani.ro) http://
Ali“¦ Ce sonoritate minunat㓦 Ce încântare pentru urechi“¦ Ce prescurtare originală de la numele Alina. Alina. Tata a decis că Alina vine de la verbul “a alina“. Acest lucru l-a impresionat foarte tare şi asta a fost“¦ Un super copil născut pe 1 aprilie. Vorbesc serios când zic “super copil“. Chiar mă consider unul“¦ Rezultă deci că sunt un super copil narcisist.Dacă tot am luat-o pe această cărare narcisistă, să-mi enumăr toate calităţile: sunt super“¦ pe bune! Mă scol devreme de dimineaţă pe melodia “dimineaţa cand mă scol, fac flotări în fundul gol“ şi mă spăl pe dinţi îmbrăcată. Pe la 11 jumate pic de somn. Formaţiile mele preferate se schimbă periodic, la fel şi filmele şi facultăţile la care plănuiesc să “dau“.
Din lumea necuvântătoarelor 10
Vote or Die
Pentru prima dată de când am împlinit 18 ani acest lucru a avut o consecinţă vizibilă. Ok… a mai fost şi data când a trebuit să-mi arăt buletinul pentru a fi lăsată la Motoare, dar să zicem că asta nu este mare lucru.
Am fost să votez. Sunt un cetăţean model. Pe lângă faptul că a fost oarecum amuzant (doar nu m-am dus singură la primul meu vot) evident nu a fost mare lucru. De fapt mi s-a părut chiar foarte prost organizat, dura foarte mult timp să-ţi găseşti sala şi când ţi se dădea buletinul de vot nu ţi se explica nimic. Perdelele erau puse doar de model fiind aproape transparente, iar foaia cu votul nu încăpea în gaura din urnă. Da, ştiu, mă plâng cam mult. Citeşte în continuare »
Piaţa Romană şi alte aiureli
Am ascultat acum câteva zile “Oda“ Omului Cu Şobolani. Melodia a fost mega-populară acum câţiva ani, o ţin şi eu minte foarte foarte bine însă pe atunci mi se părea o melodie haioasă, dar cu care eu, pe-atunci probabil prin clasa a 4-a, a5-a (cred) nu mă identificam mai deloc.
Am ascultat atent versurile şi am rămas surprinsă cat de bine se potrivesc cu stilul de viaţă al adolescenţilor “din ziua de astazi“… şi nu doar al adolescenţilor.
Citeşte în continuare »
Imperiul magic al Domnului Magorium
Mr Magorium“™s Wonder Emorium “¦ sau Imperiul magic al Domnului Magorium.
Acum două ierni am fost la film. Am mai fost şi de atunci, dar parcă n-am mai văzut un film la fel de frumos ca Imperiul magic al domnului Magorium (poate fiindcă într-adevăr nu merg prea des). Film văzut acum un an jumate, rezultă deci post nu chiar actual. Sunt însă filme ce rămân frumoase oricând, nu doar în perioada acelei febre a lansării, iar acesta este unul dintre ele.
De ce ne uitam la sport?
Două evenimente au declanşat în mintea mea dorinţa de a scrie acest post. Acest post despre sport, după cum ar reieşi din titlu, şi despre dorinţă, vise, ambiţie şi satisfacţie, după cum va reieşi sper în continuare. Ar fi amuzant să nu îţi zic care sunt cele două, iar tu să mori de curiozitate. Totuşi iată-le: primul motiv – sosirea miercuri a finalei Champions League (Barcelona-Manchester Utd.; deşi probabil mulţi deja ştiaţi asta), al doilea motiv: mi-am amintit azi dimineaţă că în curând va sosi momentul retragerii din tennis a lui Marat Safin – fost număr 1 mondial, zeul meu rus.
De ce ne uităm la sport? Mai exact, de ce ne bucurăm la gol? De ce avem jucători preferaţi? De ce stăm tensionaţi în faţa televizorului uitându-ne la nişte oameni necunoscuţi? De ce ne plimbăm privirea de-o parte şi de alta a fileului? Citeşte în continuare »
Din lumea necuvântătoarelor – 9
Eu simt. Eu simt orice atingere. Eu simt orice mângâiere. Eu simt orice lovitură. Simt căldura. Simt frigul. Simt soarele. Simt briza. Simt ploaia, zăpada, grindina. Simt un smoc de scrum alungat greşit din ţigară. Simt arşiţa de vară. Simt pipăitul subtil al alteia ca mine. Simt materialul cearsafului. Materialul bluzei. Materialul husei de pernă. Simt apa, crema, buzele, bumbacul, foaia. Simt tot ce ating. Pielea.Â
Â
Prin mine – şi tu. Citeşte în continuare »
Protest – Logica e bună
Esti revoltat pe sistem? Crezi în dreptate şi virtute? Stai plictisit în casă şi nu ai ce face? Îţi place în mod special logica? …poate vrei doar să dai de un grup mare de adolescenţi printre care să gaseşti un “tip bun” sau o “piesă”, poate ţii enorm la proful tau de socio-umane… Oricare ar fi motivele tale, azi (joi, 21 mai) la ora 12 ai program!
Mai exact, la ora mentionata se organizează în faţa Ministerului Educaţiei un protest legat de decizia de a scoate “Logica” din programa de liceu. O decizie cam I-logică – nu credeţi? Eu cel putin aşa cred, aşa că te aştept să te alături nouă, în faţă la Minister. Citeşte în continuare »
Din lumea necuvântătoarelor – 8
Sunt un spălat pe dinţi. Sunt un sărut prelungit. Sunt o problemă scurtă de mate. Sunt un drum de la Unirea la Universitate, sunt “Iron, Lion, Zion“, sunt o pauză publicitară, un duş rapid, o repriză zdravănă de râs, 5 pagini dintr-o carte, o doisprezecime dintr-o oră, a 288-a parte dintr-o zi, a 2016-a parte dintr-o săptămâna, sunt 5 minute. Sunt cinci minute care contează.
Din lumea necuvântătoarelor – 7
“I like to move it move it! I like to move it move it! I like to move it move it! I like to move it! Phisically fit phisically fit phisically phisically phisically fit!“… asta e melodia mea preferată. Ar mai fi şi “You see me riding! Go crazy. Patroling you trying to catch me ridin’ dirty“, dar totuşi asta e mai mult pentru motoare. Eu, ca bicicletă, merg pe varianta “I like to move it move it”. Sau poate e doar o alegere personală. Melodia asta e genială! Cât de bine mă defineşte, căci trebuie să ştiţi că am un fizic de invidiat! Pe bune. Citeşte în continuare »
Din lumea necuvântătoarelor – 6
Porumbei, panglici, batiste, flori, cărţi de joc, iepuri “¦ chestii tare ciudate depozitează oamenii în mine. Au observat ei că sunt încăpător şi gata – să băgam totul în joben. Parcă aş fi o debara. Sau o cămară. Sau o hală. Sau un pod. Sau o pivniţă. Sau o garderobă. Sau un dulap. Apoi, în loc să ceară frumos obiectele înapoi, cu un “Te rog“ sau un “Ai putea să-mi dai…“ au decis ei că ţipând la mine “Hocus Pocus“ sau “Abracadabra“ – depinde de regiune – rezolvă totul. Eventual mai îndreaptă, pe deasupra, un băţ spre mine. Cred ei că mă intimidează. Nicio şansa! Să afle că nu mă intimidează ei pe mine.
