30.Nov.2010 / Părere / 1,933 vizualizări /

Articol horror cu filme horror

Să zicem că ajungi acasă după o zi relaxantă, sau de ce nu, chiar extrem de obositoare. Eşti fericit că eşti liber sau că ai scăpat de un mare test/proiect/interview… în orice caz, de o mare belea de cap. Se face seară, afară se întunecă şi, of course, se apropie o furtună în depărtare. Nu poate fi un mediu mai propice pentru a viziona un film horror…

Pe bune, mi se pare fascinant. Mai ales dacă şi stingi luminile, pui şi o pereche de căşti de DJ pe cap şi ai laptopul chiar în faţa ta (sau în cazul în care eşti pretenţios, diagonala de o sută şi ceva de inch :D). Automat te transpui într-o altă lume, într-un alt peisaj. Eşti în film. Locul e necunoscut, singurele persoane pe care le ştii sunt acele personaje, care la un moment dat sigur vor păţi ceva rău sau foarte rău, iar un aer straniu te acoperă. E foarte tare, mi s-a întâmplat de atâtea ori. Auzi paşi, zgârieturi, fel de fel de voci… te ţine în suspans şi totul pare să se întâmple următoarea secundă… însă nimic. Şi BAU! Tresari, eşti tentat să pui pe pauză, dar totusi zici: “Hai, că e doar un film…” Asta până să ţi se ia curentul din cauza furtunii.

Un lucru de subliniat la acest gen, este faptul că a suferit diverse modificari în timp. De exemplu, filmele horror (după părerea mea) trebuie să aibă ceva misterios la mijloc, ceva paranormal, inexplicabil. Nu chestii de pildă criminali însetaţi să ucidă cu sânge rece, să răsucească acel cuţit în rana victimei până ce răsună toată pădurea… nu. Păcat că mai mulţi producători au adoptat varianta asta. Vremurile au avansat, efectele speciale sunt mult mai bune, astfel imaginile sunt mult mai realiste, o parte din public vrea altceva şi cred că din cauza asta au schimbat conţinutul.

Bun, unii ar spune că e horror că “uite frate, sare sânge” sau mai ştiu eu ce. Dar serios vorbind, cât de tare se vor speria oamenii sau cât de mult vor sări din scaun când îl vor vedea pe nea’ Gigi cum îl torturează pe x-ulescu. Personal consider că un film horror “tare” nu trebuie să aibă pic de sânge sau organe. Ci doar încăperi întunecate, labirinturi prin care să se strecoare câte-un demon sau un spirit, câteva personaje ce vor trăi experienţe şocante… şi cam atat.

Să nu uit să dau şi câteva exemple de astfel de filme, care mi s-au părut a fi foarte bune. O să încep cu cel mai vechi dintre toate cele pe care le voi menţiona şi anume Proiectul Blairwitch (1999). E pur şi simplu genial, dacă sunteţi fan al filmelor horror şi nu căutaţi să vedeţi tot felul de organe, vă recomand chiar în momentul ăsta să-i daţi un download. Evident, nu vreau să vă povestesc tot filmul, este vorba despre nişte tipi care vor să facă un documentar despre vrăjitoarea din Blair. Pleacă în pădure, se rătăcesc, noaptea aud diverse sunete, dimineaţa se trezesc şi dau peste nişte lucruri foarte ciudate etc. Şi se termină interesant. Partea a doua este similară cu prima, nu are rost să fac prea multe comentarii.

Paranormal Activity se situează în aceeaţi gamă cu partea a doua, care a apărut acum destul de puţin timp şi paranormal entity. Sunt 3 filme făcute într-un mod ironic de simplist pentru gradul de fiori ce-l exercită (dacă îl vezi singur) şi care a avut un succes imens. Tot ce le-a trebuit oamenilor ălora a fost o casă şi câteva camere video pentru a surprinde activitatea paranormală ce avea loc înăuntru. În film, pe lângă tipul care filmează în timpul zilei tot ce se petrece în casă, sunt inserate secvenţe inexplicabile surprinse de camerele fixe plasate în interiorul sau exteriorul casei. Pare incredibil de real, (la fel ca şi Proiectul Blairwitch) însă la început pare… doar pare puţin plictisitor. Dacă ai un pic de răbdare şi iar insist pe ideea de a-l vede singur, noaptea… ţi se cam ridică părul şi nu cred că o să visezi ceva prea plăcut.

Cel mai recent horror pe care l-am văzut până acum este The Haunting of Winchester House. M-a surprins să văd cât de bine este făcut şi cât de mult surprinde la sfârşit. Ideea este una foarte bună, filmul este îndeajuns de scary, însă nu va aşteptaţi la blood & guts. Totul este bazat pe faimoasa legendă a casei Winchester din California, una dintre cele mai bântuite locuinţe din vestul Americii, astăzi fiind o puternică atracţie turistică. Începutul este simplu: o familie se mută acolo şi încet-încet işi fac apariţia diferite fenomene supranaturale.

Un astfel de film este şi The Amityville Horror, (sunt două variante, este vorba de cel din 2005) unul dintre preferatele mele. Bazat pe fapte reale, o familie se mută într-o casă unde un masacru teribil a avut loc. Tatăl se transformă, este posedat de spirite şi îşi schimbă complet mentalitatea. În scurt timp, casa familiei Lutz este invadată de fantome, iar locul ce părea perfect pentru ei, curând se transformă într-un haos greu de descris.

Cam asta ar fi cu mica prezentare a câtorva filme şi cu ce cred eu că trebuie să conţină un film horror care merită văzut.

Era să uit un lucru: pentru pasionaţii horror (ok, poate ştiţi deja) şi nu numai, există o emisiune pe Discovery Channel, “A Haunting” se numeşte. Este în fiecare vineri de la 22:00 până la miezul nopţii. Sunt foarte tari făcute episoadele, fiecare este prezentat într-un mod în care să te facă să crezi că nu eşti singur în cameră…