15.Apr.2008 / Uncategorized / 3,187 vizualizări /

Arta de a fi … profesor

Nu oricine picteaza poate fi numit pictor. Nu oricine canta poate fi numit muzician. Nu oricine preda poate fi numit PROFESOR.

A fi profesor in Romania, sa recunoastem, e rau. Exista multe motive pentru care multi nu vor sa fie profesori si chiar ii inteleg. Dar ce se intampla cand ajungi profesor pentru ca trebuie si nu pentru ca vrei? Toate astea ne afecteaza direct pe noi, elevii, cei care avem in fiecare zi in fata noastra nu unul ci mai multi profesori.

Aproape toti profesorii care vin zilnic si ne predau diverse sunt ori plictisiti ori furiosi de-a dreptul ori calmi, dar tristi.

Atunci cand sunt plictisiti vin la catedra, se aseaza, ne dau ceva de conspectat si citesc ziarul sau pur si simplu se uita la noi “¦ si noi la ei. In cel mai frumos caz vin si dicteaza, iar noi, elevii, scriem ca robotii, mecanic, apoape adormiti. Cel mai dragut e cand nici nu mai vin la ora sau cand vin la jumatatea orei.

Cand sunt furiosi vin in clasa, trantesc usa, pun absente, tipa ca nu exista creta/burete, deschid catalogul, asculta, jignesc si dau numai 2 si 3 ( pentru ca un profesor daca vrea sa iti dea 3 iti da indiferent de cat de mult ai invatat). Sau vin nervosi, trantesc usa si incep sa isi descarce nervii in fata clasei.

Starea de tristete e chiar cea mai grava. Un profesor calm si trist vine la ora, nu e observat macar de elevi, pune note de 10 pe nimic, se chinuie sa predea dar nu il asculta nimeni, nu pune absente si nu pedepseste niciodata. Cand oboseste pur si simplu se aseaza la catedra si priveste trist spre clasa plina de imbecili care se cred in jungla.

Exista, din pacate, putini oameni care predau de placere, care si-au ales meseria asta pentru ca asta a fost visul lor de cand se stiu, care sunt multumiti de ceea ce fac. Am un singur profesor pe care il pot numi aproape perfect. Acesta vine in clasa, zambeste de fiecare data cand intra pe usa, pune absente la toate orele, ne asculta fara sa paraseasca acel zambet care ne linisteste, ne preda si apoi discutam despre orice. Suntem prieteni cand trebuie si elev -profesor cand trebuie. Vorbim pe messenger, radem, glumim, dar suntem seriosi cand vine vorba de a preda, a da teste si a pune note. La ora unui asemenea profesor nu poti sa nu inveti, sa nu participi. Daca nu de dragul materiei macar din respect pentru omul care ti-o preda.

In viziunea mea un profesor perfect e acela care reuseste sa se impuna prin felul lui de a fi, nu prin prea multa seriozitate si in niciun caz prin frica. La ora unui profesor bun te duci de drag si te pregatesti chiar si atunci cand nu ai niciun chef doar ca sa nu il dezamagesti.

Din cauza situatiei grave in care se afla tot acest sistem noi, elevii, pierdem cel mai mult. Un profesor plictisit nu explica cum trebuie, un profesor furios pe salariul lui de nimic uita sa predea si doar tuna/fulgera/loveste in stanga si in dreapta, iar un profesor calm pur si simplu nu face nimic.

Ca sa fii profesor nu trebuie doar sa iti cunosti materia. Trebuie sa stii si cum sa o predai, sa iti placa ceea ce faci si sa respecti daca vrei sa fii respectat cu adevarat.