14.Jun.2010 / Uncategorized / 744 vizualizări /

Anestezie

Imun la durere
Imun la plăcere

Veşminte albe, obiecte metalice în proces de sterilizare
Halucinaţii immaculate, ecouri profunde
Fiori curg confuzi pe faianţă
Efectele vizuale debutează cu sunete aparţinând unui vacarm

Simt o înţepãtură în suflet, apoi o ameliolare
Zbor în pasaje fumurii, descriptive unde torţe se ridică
În parfumul de benzină şi aroma unei brichete
Oamenii prinşi în cuşti de granit,nu pot evada
Eu încă rătăcesc

Intenţii morbide se joacă cu un amalgam de cărţi
Mă trezesc, mă asfixiez, paralizez
Somn uşor spuse îngerul cu lumină în creştet
Sunt imun la durere, sunt imun la plăcere
Vreau să adopt sentimente de la cineva

Dorinţe placide şi o pasiune ingenuă
Revin în peisaj. Platformele se zguduie
Împărtăşim acelaşi ordinar extaz
Ca verdele ofilit al frunzelor unui trandafir
Râvnesc la esenţa incontestabilă a lămâii
Ce se petrece cu mine? Pied raţionamente…

Dintr-o dimensiune în alta sunt la un concert al emoţiilor speciale
Perplex? Intuitiv? Extrovertit? Port alb în combinaţie cu albastru
Electricitatea îmi curge în vene ca un mutant
Expansiunea unui roman aidoma bizareriei.
Spectacol incert sau un cenaclu fantezist.
Muzică, lectură şi actorie pe aceiaşi scenă construită de gheaţă
Nu mi-am pierdut identitatea deşi particip la toate
Evenimentele care se desfăşoară în acelaşi timp şi în acelaşi loc
Inhalăm misticul în străfundurile cordului nostru în proces de reabilitate

Poezia se recită într-un local lipsit de simbolistică
Este doar o coincidenţă, o glumă a destinului
Să mă rătăcesc în emisfere extratereste doar cu o panglică sângerândă
Legată de braţul meu. Mă joc în fiecare clipă a vieţii mele.

Setea de viaţă se desfăşoară ca o etapă evolutivă, ca un apogeu
Ce prezintă dificultăţi la atingere
Vreau o sticlă de sifon extrasă din oaza deşertului limitată în întindere
Nelimitată în profunzime

Vreau să îmi gãsesc aspiraţia deoarece gândurile mele
Sunt vagi, neînţelse, neascultate, neinspirate
Sunt originale şi singuratice.
Oare am darul de-a rătăci?
În dimensiuni ca viitor-prezent-trecut şi spital?
Există şi o cvartă epocă cu rupture temporale
Şi minciuni arogante
La auzul lor eu simţeam o caniculă
Acum, nu simt nimic, sunt doar un călător
Simfonii, balade se răspândesc în natura umană

Paranoia mă cuprinde
În concluzie simt
Fulgere, suspans, mă trezesc
Oasele se dezmorţesc, mă dor cumplit
Ca şi cum aş fi fost purtat de o tornadă
Am fobie la atingerile invizibile şi asculţite
Numai suport acestã revenire din inconştienţă
A fost un prilej unic să călătoresc în vise
Coşmaruri sau subconştient
Văd lumina disturbantă din jur
Privesc în cameră şi aud un forfot intolerabil

Pacientul este în afara pericolului!