Ea e Andreea Irimescu şi are 28 de ani. Poate că e mai mare decât mulţi dintre noi, însă are un suflet mare şi-o inimă de copil. Mi-a plăcut cum s-a descris şi cred că este o specială. Ah, şi aşteptăm să ne cheme la ea să ne răsfăţam în hamace.

Sunt o specială! Mamică singură, 28 de ani, şomeră – lucrez la negru, am terminat masteratul, îmi place să mă joc – evident cu copiii, visez să plec afară dar nu mai am curajul, am trăit în Israel şi by the way plajele din Tel Aviv sunt super;

Anna, fii-mea mă fascinează… Îmi trăiesc copilăria iar… pictez cu pensula, cu degetele, mă joc remmy şi piticot, măzgălesc, craft-uri, sunt şefă de trib şi mă rog de mine să mai am timp să citesc.

Visez să-mi instalez hamacul undeva langă Bucureşti sau cât mai departe dar să-l numesc “locul meu”.

Froggy: Spune-mi 3 defecte şi 3 calităţi.

Andreea: 3 defecte: isterică – doar atunci când mă calci pe nervi, acord oamenilor încredere până la proba contrarie – deci poţi spune că sunt uşor credulă şi răutăcioasă – când sunt rănită (ca orice animal suferind).
3 calităţi: sociabilă, implicată – trup şi suflet în chestiile în care cred şi luptătoare;

Froggy: De ce îţi plac copiii?

Andreea: Îmi plac copiii pentru că mă ajută să-mi retrăiesc copilăria, îmi dau şansa să mai simt inocenţa îngeraşilor şi mă înconjoară cu dragostea lor necondiţionată.

Froggy: Spuneai în descriere că-ţi lipseşte curajul să pleci. Ce crezi că-ţi lipseşte să-ţi faci curaj?

Andreea: Ştii, dacă eram singură eram de mult plecată, însă am responsabilitatea Annei şi nu vreau să-i fuck up her life too… dar curajul nu-mi lipseşte cu desăvârşire, aşa că… Watch me!!!

Froggy: Mare sau munte?

Andreea: Cu toate că ador marea şi bălăceala… sunt braşoveancă… aşa că nu pot să mă dezic de zilele geroase de iarnă când ieşi afară şi-ţi scârţâie zăpada sunt picioare, ţi se lipesc nările sau de zilele însorite petrecute pe pârtia de ski…

Froggy: Când crezi că-şi pierd oamenii copilăria (dacă şi-o pierd)?

Andreea: Anna mea mi-a spus de mai multe ori că sunt cea mai bună mămică şi lume… şi cum toţi maimuţoii de la grădi mă adoră şi eu la fel… dimineaţa îmi încarc bateriile furând pupici de la picii din tribul meu – dacă vrei iau şi în scris că sunt cea mai bună şefă de trib. :))

Froggy: Cânţi?

Andreea: Cu cântatul era tata… dar de cântat inevitabil cânt în maşină, pe orice fel de muzică, tare cu geamurile închise, şi se prăpădeşte Anna de râs… :))

Froggy: Ce-ţi place să desenezi?

Andreea: Păi desenez şi atât… fii-mea e mai talentată decât mine… eu doar măzgălesc… dar vreau să fiu o mamă implicată şi atunci încerc să-i deschid apetitul şi ei către pictat pe ceşti, farfurii, rame foto, orice suprafaţă ce poate fii exploatată.

Froggy: Crezi că lectura e o modalitate de a te regăsi?

Andreea: Citeşti ceea ce eşti… după mine… este unul dintre delectările mele preferate şi aşa cum mi-am promis odată… îmi voi lua o vacanţă doar ca să-mi descopăr vraful de cărţi care mă aşteaptă.

Froggy: Ştii că se spune că “nu am timp” nu există, ci doar “am alte lucruri mai importante de făcut”. Ce crezi că e mai important (în general)?

Andreea: Eu am întotdeauna timp pentru lucrurile importante. Pentru mine există lucruri importante… pe care le fac… restul încerc să le fac din plăcere ca să-mi găsesc timp şi pentru ele. Important e să faci chestiile importante şi urgenţe şi să aloci întotdeauna timp şi pentru mărunţişuri… ştii chestia cu fericirea şi lucrurile mărunte… eu cred în ea…

Froggy: Ce te opreşte să-ţi instalezi o căsuţă în copac?

Andreea: Păi ca să fiu foarte self confident, nu mă opreşte minic… dar în realitate îmi lipseşte grădina în care să fie deja copacul acela care să găzduiască căsuţa.

Şi, să-ţi spun adevărul, eu nu-mi doresc căsuţă din copac. Îţi spun un secret: eu vreau 2 copaci umbroşi de care să-mi prind hamacul… şi ştii ceva… îţi mai spun un secret: lucrez la chestia asta şi sper că în viitorul apropiat să vă chem pe mai mulţi să stăm în hamace… I’ll keep you posted.

Froggy: Fetiţă ta te inspiră?

Andreea: Fetiţa mea este un îngeraş care m-a reînvăţat să-mi prioritizez viaţa, să mi-o umple. M-a învăţat să respir… Poate când veţi fii părinţi îmi veţi da dreptate… până atunci e mai greu să înţelegeţi.

Froggy: Îţi place aglomeraţia?

Andreea: Până acum vreun an eu susţineam că DA!!! Din cauza asta nu am acceptat să mă reîntorc în Braşov. Acum cred că încep să tânjesc după aer şi simt nevoia să evadez din dezordinea asta…

Froggy: Dacă ar fi să te muţi/să pleci, care este primul loc pe care l-ai alege?

Andreea: Mai am mult de vizitat în lumea asta şi încă îmi lipsesc banii, însă există acel happy place… şi că să nu devină foarte aglomerat şi să-l ţin mai pentru mine – vi-l voi destăinui după o vreme, dar acum vreau şi eu să mă bucur de el – vă voi spune că e acolo unde am întins hamacul…

Froggy: Ce crezi că te face specială?

Andreea: Nu sunt mai specială decât nici unul dintre voi. Sunt doar UNICĂ!!! :)) (aşa e fiecare dintre noi, keep that in mind!)

VREI SĂ-ŢI LUĂM ŞI ŢIE INTERVIU?