Ana Tragla – Profilul unei culturi cu acceleraţie

Ana

Ana – 19 ani. E una dintre cele mai drăguţe persoane pe care le-am cunoscut până acum. Vorbeşte frumos şi îţi poţi da seama uşor că e cu adevarat specială. Are o energie pe care puţini o au şi pare îndrăgostită de tot. Speră să nu moară în 2012.

Ea zice despre ea:

Hey, Ana. Nu ştiu cât de specială sunt dar sigur vreau să-mi iei interviu. Mă pricep prea puţin la a vorbi despre mine dar cred că dacă ar fi să zic ceva despre starea mea actuală aş zice că este una destul de confortabilă. Singurul lucru care-mi lipseşte cu adevărat sunt apropiaţii şi sportul. Îmi place mazărea, ador iarna şi sunt îndrăgostită de tot ce mă înconjoară. Vreau să am mulţi copii şi sper să nu murim în 2012. Cam atât. Enjoy your life.

Froggy: De ce vrei să-ţi iau interviu?

Ana: Pentru că mi se pare interesantă abordarea pe care ai aplicat-o. Atrăgătoare chiar :).

Froggy: De ce crezi că oamenilor le este greu să vorbească despre ei?

Ana: În general oamenii se raportează la ceilalţi. Şi nu la oricine, în special la cei din mediul lor cel mai apropiat. Iar de cele mai multe ori, cei mai mulţi sunt cuprinşi de frica de a nu dezamăgi conturându-se astfel diverse temeri bazate pe presupusele aşteptări arătate sau nu de actorii sociali.

Froggy: De ce îţi este ţie greu să vorbeşti despre tine?

Ana: Nu îmi este greu să vorbesc despre mine; doar nu ştiu care dintre caracteristici sunt mai importante (nu că cele prezentate s-ar clasa pe primul loc) sau mai relevante într-un context că acesta.

Froggy: Ce te face să te simţi aşa “confortabil”?

Ana: Păi în primul rând am o familie călduroasă şi nişte prieteni extraordinari. Ceea ce este cel mai important pentru mine. Apoi sunt bucuroasă să descopăr în fiecare zi că sunt la facultatea la care vreau să fiu şi că stau în cameră cu cea mai bună prietenă a mea. Mă bucur că am cantina lângă mine şi nu trebuie să gătesc ca să supravieţuiesc (şi în acelaşi timp pot mânca şi sănătos). Îmi place să văd oameni frumoşi şi plini de energie în fiecare zi şi mă bucur tare tare că o să fac parte dintr.o asociaţie plină de scopuri caritabile. Pe scurt, mă bucur că sunt capabilă să fac ceea ce îmi place.

Froggy: De ce îţi lipsesc apropiaţii?

Ana: Pentru că eu sunt la facultate în Iaşi. Familia îmi este la Bacău, iar prietenii împrăştiaţi prin alte oraşe. Şi pentru că sunt dependentă de ei cred.

Froggy: Ai făcut sport sau eşti mai leneşă de obicei?

Ana: De când mă ştiu am făcut sport. Sunt leneşă de când sunt în Iaşi. De asta urmează să mă ocup cât mai curând.

Froggy: Te identifici cu anotimpul iarna?

Ana: Da.

Froggy: De unde provine această indrăgosteală?

Ana: Din pasiunea mea pentru oameni, pentru natură, pentru frumos. Pentru ce e viaţă. Îmi place să observ ce mă înconjoară, dar mai ales să apreciez. Cred cu tărie că lucrurile mărunte ne compun viaţa şi îmbrăţişez orice idee care ar face pe cineva fericit.

Froggy: Muzică te inspiră?

Ana: Da, de cele mai multe ori.

Froggy: Ai prieteni virtuali?

Ana: Nu prea. Înainte mai practicăm şi eu acest sport dar nu am găsit ceva prea captivant în asta şi m-am lăsat uşor.

Froggy: Ce crezi despre oamenii gay?

Ana: Nu cred mare lucru. Doar că nu prea cred că au înclinaţii din naştere şi văd asta ca pe o deviaţie. În acelaşi timp, nu prea am vorbit cu oameni gay, deci părerea mea subiectivă nu are o veridicitate demonstrată.

Froggy: Din ce în ce mai mulţi oameni încearcă să facă din ce în ce mai puţini copii. Tu de ce vrei mulţi?

Ana: Pentru că simt că voi fi o mamă bună. Nu, nu de asta :)). Vreau mulţi copii pentru că îi ador şi cred că dacă ei cresc într-un astfel de mediu se dezvolta mai bine. Evident, voi face acest lucru dacă voi fi sigură că le pot asigura un mediu propice pentru a o face.