Am fost şi am votat la europarlamentare cu 15 minute înainte ca votarea să se termine. Întâmplător eram prin alt oraş decât cel din buletin. Eram prin Iaşi. Deşi până atunci credeam că nu voi vota pentru că nici nu ştiam clar ce promiseseră candidaţii… M-am gândit că pentru votul meu s-a vărsat sânge şi ar fi cazul să încerc măcar să-mi exprim părerea.

Cam 73% din românii cu drept de vot au stat în casă. Au preferat să nu voteze cu nimeni sau pur şi simplu nu le-a păsat. Suntem în fond nişte indiferenţi, asta se ştie. Eu am fost unul din cei 27% care au pus ştampila pe ceva acolo… şi am încercat să nu-l aduc tocmai pe unul ca Becali sus.

Oricum, nu contează în acest mic post al meu câţi români au votat, cu cine trebuia să votăm sau alte lucruri de acest gen, ci contează faptul că pentru prima dată am votat – şi am rămas cu un gust amar.

Precum v-am zis eram în Iaşi. Întâmplător eram chiar în centrul oraşului, veneam vesel de la o cafenea. Ajung la un liceu şi dau buzna spre secţia de vot. Erau două sectii de vot la o uşă distanţă. Am intrat indiferent intr-una din ele. Sala de vot era goala (adică erau decat 5 femei la 5 mese diferite şi un domn mai badigard de felul său).

M-am uitat în jur realizând că cei 6 se holbează la mine. Le-am zis apoi, calm:

- Bună seara. Am venit să votez pe listele suplimentare.
- (O babă sare de colo) Păi de ce bă, de unde eşti?
- (Tot cu calm…) Păi din Bucureşti…
- (Sare iar, oarecum nervoasă parcă) Apăi şi ce caţi mata aici?
- Păi ştiţi, aici m-a prins votarea, e vreo problemă? (Mă enervasem dar n-am vrut să arat asta încă)

O altă doamnă, mai tinerică, sare din alt colţ.

- Nu, nu e nicio problemă. Veniţi aici. (Mă duc) Buletinul vă rog. (Îl dau)

Baba ţâfnoasă sare iar:

- Şi pe unde stai tu prin Iaşi mă?
- Păăăăi (la cum ştiu eu Iaşiul m-am gândit puţin) pe lângă Spitalul Spiridon.
- Apăi şi ce votezi la noi în secţie? Trebuia să votezi acolo, la Spiridon!
- (Aici mă enervez rău) Păi dacă votarea m-a prins în centru? Şi dacă de fapt nu stau nicăieri în Iaşi, doar treceam? Se votează şi la gară?

Tipa mai tinerică mi-a dat ştampila şi foaia de vot.

M-am dus după perdea în timp ce baba bombănea şi am pus ştampila. Am băgat foaia-n urnă şi mi-am recuperat buletinul de la tinerică.

Mi-am luat frumos la revedere de la toate doamnele din sală iar apoi, intorcându-mă la baba aia suparată că mi-am permis s-o deranjez, i-am zis:

- Şi-mi pare rău dacă v-am deranjat. Vă rog să mă iertaţi.
- Nu mă, nu face nimic! O zi bună.

Când am ieşit din sală eram plin de draci. Mă gândeam să nu mai votez. Ca oamenii-s de căcat şi se comportă cu mine ca cu ultimul nimic. Apoi, după ce am meditat, desigur, mi-am dat seama că tocmai babele comuniste ca baba aia care era supărată că am venit la vot, tocmai alea ar trebui să ne facă pe noi să votăm. Tocmai ea este motivul pentru care eu trebuie să mă duc să votez cu oameni tineri. Ca ea să nu mai apară data viitoare în sala aia.

Da, mi-a lăsat un gust amar. Şi da, am votat poate puţin aiurea – nu, nu regret, dar nu eram destul de “pregătit”, informat, pentru acest vot. Dar toată această primă experienţă mi-a deschis ochii.

Am votat – şi cu siguranţă e de bine.