Am găsit răspunsul la întrebarea lui Ariel

Mă refer la următorul articol http://amdoar18ani.ro/analfabeti-pretutindenti/

Ştii ce mă amuză cel mai tare, în unele momente? Scurtmetraje în care nişte oameni umili încearcă să se revolte, iar când mai apare şi o anumită persoană cu o expresie “umanistă“ pe faţă, totul culminează, pentru mine, cu o bufnire în râs, căci nimic nu le-a reuşit. Ca să fiu mai bine înţeles, am să amintesc de un joc, când eram noi mici, cineva ne cerea să ne enervăm, să afişăm o faţă de om furios, să ne încruntăm, noi o făceam, arătam mai mult sau mai puţini ameninţători, iar atunci, cel care ne-a cerut să procedăm astfel, ne punea degetul între sprâncene şi ne ridica în sus pielea, astfel că trăsăturile noastre nu mai erau ale unui om roşu de furie, ci ale unui om umil care cere îndurare, arătând ca şi cum ar fi gata să plângă. Acest lucru stârnea hohote de râs din partea celui care ne-a păcălit.

Acel deget este al politicienilor cărora nu le pasă de revolta noastră şi ca să se amuze, fac în aşa fel încât inversează polaritatea trăsăturilor noastre, iar revolta devine smerenie. Şi nu e în obiceiul românului de a râde în faţa necazului? E o distanţă mică între a râde de propriul necaz şi a râde de necazul altuia.

Desigur că acele cereri ale lor sunt bune, în unele cazuri chiar nobile, însă, înainte de a continua, vreau să spun că nu înţeleg două lucruri, cum adică te-ai săturat de chiloţi în balcoane şi pungi de plastic? Chiloţi în balcoane să fie o metaforă sau e doar o trimitere la lipsa de civilizaţie a unor oameni? În orice caz, dacă acest lucru îl deranjează pe respectivul individ, de ce nu-l deranjează şi chiloţii, lenjeria de damă care este afişată în standuri sau în orice magazin de specialitate? Mai ales că în acele locuri poate intra oricine, chiar şi un copil, în privinţa circulaţiei populaţiei, e un spaţiu public, în timp ce, balconul este un spaţiu privat. Sau îl deranjează doar chiloţii urâţi, bărbăteşti, iar lenjeria de damă nu îi produce niciun sentiment de repulsie. Se poate afirma că într-un magazin, intri doar dacă vrei, iar lenjeria intimă nu e afişată în vitrină, dar şi spre chiloţii dintr-un balcon, te uiţi numai dacă vrei. În orice caz, dacă nu am reclama o femeie care se plimbă goală printr-un apartament fără perdele la geamuri, pentru expunere indecentă, de ce să reclamăm ca lipsă de civilizaţie atârnarea pe sârmă, la uscat, a unor chiloţi în balconul apartamentului, proprietate privată? Dar întotdeuna există posibilitatea ca expresia “chiloţi în balcoane“ să fie o metaforă… Totuşi, nu înţeleg, cum poţi să te saturi de pungi de plastic? Se face cumva referire la ecologie? “Când vor intra şi românii în rândul lumii şi vor folosi doar pungi din material biodegradabil“? Atunci când toţi românii vor înţelege noţiunea de ecologie, căci, bag mâna în foc, sunt persoane care promovează unele comportamente prietenoase mediului, însă nu ştiu să explice, cu propriile cuvinte, noţiunea de ecologie. Să nu fim ipocriţi, am analizat mai atent aceste două cereri pentru a evidenţia că ele sunt un moft.

M-am săturat de astfel de campanii, de exemplu, “Vrem altă Românie“, deoarece ele sunt făcute degeaba, nu produc nicio schimbare în societate. Sunt în zadar, fiindcă sunt iniţiate de nişte oamenii care nu au nicio putere în stat, de simpli cetăţeni, fireşte că nişte simpli cetăţeni ar putea stârni o schimbare, o revoluţie, însă doar dacă se adună în număr mare, dar ea nu ar avea un caracter paşnic. De exemplu, doar în România, comunismul a căzut printr-o revoluţie violentă, pentru că revoluţia a fost făcută de popor, în alte ţări, ea a avut un demers paşnic, fiind produsă de oameni care aveau influenţă în stat. Aceste cereri nu ajung acolo unde trebuie, există o prăpastie între cetăţean şi om politic, iar în prezent, nu există persoane care să le transmită mai departe, la omul politic. Ne trebuie personalităţi precum cea a lui Tudor Vladimirescu care să realizeze această legătură, să facă în aşa fel încât acele cereri să fie ascultate şi luate în serios.

Ce mă deranjează cel mai mult este următorul lucru: cine sunt aceşti indivizi să vorbească pentru întregul popor român? O fi adevărat ceea ce zic ei, dar fac mai mult rău decât îşi imaginează; am auzit de o campanie, promovată de o piesă pe care o interpreta trupa Paraziţii, “Noi vrem respect“. Răul despre care vorbesc este următorul: îi fac pe toţi cetăţenii români să pară umili în faţa celor de sus, iar cu această atitudine suntem numai buni de luat în derâdere, adică ne înjosim în faţa lor. Niciun împărat nu ar vrea să fie un cetăţean umil, poate dacă ar avea altă atitudine, de exemplu, Alexandru Macedon ar fi vrut să fie Diogene, dacă nu era Alexandru Macedon, unul dintre cei mai mari cuceritori ai lumii.

La început am vorbit de revoltă, dar să recunoaştem, cât de revoltată poate să fie o persoană care este supărată de preţul “desertului cu bulgăraşi cu brânză dulce“ sau un gras care spune că s-a săturat de Mihaela şi Dani, agitând ameninţător un băţ în aer care dacă ar fi un metru de croitorie, nu ar fi suficient de mare pentru a i se măsura circumferinţa burţii respectivului individ. Ce credibilitate poate să aibă un bătrân care începe să păşească pe drumul senilităţii? Cine sunt ei, de unde au apărut? Cu ce drept vorbesc în numele tuturor?

Aş putea spune că aici s-a terminat prima parte din articol, în care am discutat problema acelui scurtmetraj, iar acum e timpul să dăm răspunsul la întrebarea lui Ariel, cum rezolvăm această problemă? Mai întâi, să menţionăm că întrebarea nu are neapărat legătură cu ceea ce am discutat mai sus, ci cu gradul redus de civilizaţie, de cultură pe care îl au unii cetăţeni români. “E plin de inculţi“, iar noi vrem să scăpăm de ei, de cei care ne trag în jos.

Ştii ce mă amuză şi mai tare? Oamenii care se plâng de inculţi şi proşti. În realitate, pe unii dintre cei care se plâng de proşti nu îi diferenţiază de cei din urmă decât substratul cultural din creier, nu sunt mai inteligenţi, doar mai deştepţi.

Răspunsul: prin etică, devotament şi perfecţiune. Cât de etic este să te arăţi indignat faţă de replicile pe care le dau cei inculţi, când tocmai tu le permiţi să-şi exprime liber părerile, căci crezi că fiecare are dreptul la o părere? Ştiţi de ce trei sute de spartani au reuşit să se împotrivească unei armate de zeci de mii de soldaţi? Pentru că acei spartani au fost aleşi ca fiind cei mai buni soldaţi din cetate. Calitate şi nu cantitate.

Eu sunt adeptul unei anumite filosofii, proştii şi inculţii nu se schimbă, deoarece ceea ce fac ei atrage atenţia celor din jur, astfel că nu au niciun motiv să se schimbe, de ce ar face-o? Soluţia pe care o propun eu e să nu le mai acordăm atenţie oamenilor care ne dezgustă, negând cauza, negăm şi efectul. Să fim mai egocentrici, zic eu, să ne preocupăm doar de ceea ce facem noi, de cum ne afişăm în societate, de aici rezultă şi perfecţiunea, căci se pune şi întrebarea, cine suntem noi săi criticăm pe alţii? (În dicţionar nu există cuvântul “cretinei“, iar “video“ nu are sensul cu care a fost folosit la sfârşitul articolului “Analfabeţi pretutindenti“, plus că, ultima oară când am verificat era “pretutindeni“, semn că acea mie de dolari din contul băncii nu-ţi măreşte cunoştinţele de limba română.) Vorba cuiva de pe blog, “cine te-mpiedică“ să te realizezi? Nu degeaba considera Socrate că cel mai important lucru este cunoaşterea de sine, căci omul este limitat doar de el însuşi şi nu de cei care se presupune că îl trag în jos. Trebuie să ne perfecţionăm singuri, să-i lăsăm pe cei inculţi şi proşti, iar abia atunci când am ajuns la o anumită treaptă, să ne permitem comentarii la adresa lor.

Mahatma Gandhi a spus “Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.“

Vă mărturisesc oricând: dacă devotament nu e, nimic nu e!