Am comis-o, România! – jurnal de bord

Selgros Berceni. Sâmbătă. Ora 8:00 (mai mult sau mai puţin). Antemeridian, evident, pentru că puţine lucruri frumose în viaţă se întâmplă la ore rezonabile. Frig, la fel de evident. Ne aşezăm lângă punctul de înregistrare şi, dintr-o dată, schadenfreude!, atunci când realizăm că ceilalţi ne vor privi cu invidia caracteristică unui grup de oameni care va sta cu faţa la spatele tău pentru perioade îndelungate de timp; am înţeles că în ţările civilizate i se spune coadă, dar Românica e specială şi orice încercare de a forma una pe teritoriul ei se va metamorfoza în 0.5 secunde într-o masă amorfă de coate care se bat pentru supremaţie în timp ce soundtrackul de la Mortal Combat se aude pe fundal şi cineva are grijă să ţipe din cinci în cinci minute There can be only one! pentru a menţine o stare de spirit adecvată. Câteva momente mai târziu cineva ne ia faţa. Cu politeţea specifică celui care a fost învins în cafteala pentru capătul corect al cozii (cel din faţă) încercăm să îi scoatem cerebelul pe urechi cu puterea minţii. Probabil că nu sunt eu copilul bastard al lui Charles Xavier; personajul îşi păstrează viscerele în cavităţile corespunzătoare. E sâmbătă dimineaţa, iar eu sunt pe cale să-mi petrec următoarele ore din viaţa mea scotocind prin gunoi. Weekend-ul vostru cum a fost? Aţi stat comod?

Experienţa mea cu Let’s do it, Romania m-a lăsat ambivalentă. Organizatoric vorbind, evenimentul a avut acel iz caracteristic de haos chipurile-structurat şi cvasi-birocratic completat de materiale insuficiente şi dificultăţi în comunicarea cu personalul (simpatic dar nu tocmai,ah, eficient?) la care, sincer, am ajuns să mă aştept.

Fata intunecata a lunii (septembrie)

Să explicităm. Faptul că fondurile alocate unui proiect de acest gen au fost cu mult sub aşteptări (aproximativ 30% din bugetul estimat iniţial) este concluzia logică atunci când voluntariatul este privit ca o formă interesantă de muncă patriotică pe care o faci de prost că doar, de!, nu te obligă nimeni, iar a sponsoriza înseamnă a arunca banii pe fereastră în capitalista veche. Asta nu face situaţia cu nimic mai placută, este doar echivalentul intelectual al unui excrement de câine pe asfalt în plin Bucureşti – doar pentru că înţelegi imperativul biologic al excreţiei nu înseamnă că e normal să joci şotronul printre rezultatele ei. Şi totuşi nu cred că exagerez atunci când spun că problemele monetare nu explică complet lacunele de organizare. Aş vrea şi eu să ştiu, de exemplu, cum a ajuns ceva atât de simplu precum procesul de alocare al mormanelor să aibă o criză existenţială. Nu sunt în măsură să vă povestesc totul despre cercurile închise în care s-a desfăşurat având în vedere că am avut fericita soartă de simplu membru în echipa noastră, dar e suficient să vă spun că am început cu nişte coduri şi am terminat prin a pune degetul, live, pe o hartă. Nu zic nu, ambele metode sunt eficiente în felul lor. Dar e o distanţă cam mare de la coduri la limbajul de vânător-culegător.

Şi dacă tot vorbim de lucruri care te fac să deplângi viitorul umanităţii, cred că e cazul să trecem la, să mi se scuze colocvialismul, chestii mai măreţe decât simplele greşeli ale personalului implicat. Vorbesc, desigur, despre prezervativele Vulturul. Când încerci să faci salturile în gândire necesare pentru a înţelege cum ajuns acest animal maiestuos aruncat prin pădurea Măgurele alături de …hmm, hmm:

  • chiuvete
  • chiloţi de damă (sfâşiaţi cu pasiune de zburătoarea eponimă (c) un clasic în viaţă)
  • cearceafuri pentru a garanta aderenţa la sol
  • CD-uri cu muzică ambientală compusă de vijelii şi aur
  • una (1) bucată de baterie smulsă din vehicul cu aceeaşi pasiune
  • una (1) bucată ştergător
  • o bară din spate
  • multe alte piese de maşină
  • un borcan cu castraveţi
  • unul cu hrean mucegăit
  • o sticlă de vin gelatinos
  • documente (un cadastru, credem; era cam greu să citeşti printre toate petele de hrean)
  • genţi feşăn
  • nenumărate perechi (!!!) de pantofi
  • rămăşiţe de faună
  • un porc (viu)
  • un fetus de şobolan (mort)
  • sticle fără număr
  • o minge cu Albă-ca-Zăpada încă funcţională, poate un pic dezumflată, pentru care m-am târât în genunchi pe sub cele mai sălbatice plante pe care le-am văzut în viaţa mea
  • o fâşie de bubble wrap imensă

…ce să mai, cam tot conţinutul unui recycle bin dacă ai uita să-i dai empty căţiva ani de zile, căldura degajată în urma procesului de revigorare sinapsală menţionat mai sus ar putea să lase fără casă o bucată semnificativă din pinguinii planetei. Şi ca să fie insulta şi mai mare, nu numai că au abandonat lighioana printre toate elementele mai sus amintite şi încă câteva pe deasupra, dar, dacă e să ne luăm după numărul de pempărşi răspândiţi prin zonă, prezervativele cu pricina nici măcar nu sunt cine ştie ce din punct de vedere al calităţii. Dacă aş fi de la RSPCA le-aş da o amendă absolut usturătoare companiei repsective pentru calomnie. Sau credeţi că totul este de fapt o campanie inteligentă menită să reliefeze virilitatea vulturilor? “Nici măcar masele plastice nu le pot opri materialul genetic“? Aştept păreri. Misterul tot trebuie elucidat o dată şi o dată.

În caz că vă întrebaţi, lista de mai sus este cât se poate de reală, cât se poate de incompletă şi cât se poate de tragi-comică. Şi se poate mult. Un lucru pe care l-am învăţat în această mică excursie prin habitatul natural al românului: acesta este dispus să se deplaseze până într-o pădure, să umble pe poteci de o siguranţă dubioasă, să se lupte cu natura dezlănţuită, să se umilească pe pământul aspru al patriei şi este dispus să o facă de fiecare dată când se umple găleata (asta presupunând că are o găleată). Îmi vine greu să cred că există o altă explicaţie care să justifice prezenţa unor sticle de Lenor (aştept plata pentru product placement, Procter & Gamble) şi a multor alte obiecte de gen pe acolo. Doar dacă nu este vorba de un cult satanic care şi-a spălat rufele la lumina lunii după o mega orgie – în cadrul căreia şi-au luat ţeapă cu Vulturul – pentru a atrage forţele răului în rufe pufoase şi parfumate. Nu ştiu ce credeţi voi, dar parcă, parcă tot prima opţiune e mai probabilă.

Ce s-ar putea spune mai mult decât atât? Că numărul de participanţi a fost respectabil, dar se putea mult, mult mai bine? Că indiferent de efortul depus tot nu am reuşit să curăţăm mai mult de 5-10% din toate jegurile care ne sfinţesc ţara? Că în ciuda tuturor problemelor a fost totuşi plăcut (pentru o valoare dată a lui plăcut, doar vorbim de gunoaie)? Şi, îndrăznesc să sper, de efect? Poate că nu e cazul să ne plângem de pe canapelele noastre de la IKEA de fraierii care au lucrat o zi întreagă pentru a strânge ce au facut şi ce vor face alţii în continuare. Termenul lung e doar un termen scurt care a băut Danonino când era mic. Am comis-o, România! Şi da, am folosit protecţie. Durex, pentru că Vulturul sunt naşpa.

Distribuie:

7 Comentarii

  • Reply 28.September.2010

    serban

    off topic. tie nu ti-e putin aiurea sa scrii articole pe un site unde cel mai citit articol e despre twilight? :)

  • Reply 28.September.2010

    Adda

    Tot off topic. Pentru Serban.
    Scuza-ma ca indraznesc sa te contrazic. Insa crezi ca are cineva vreo vina ca exista persoane pe care le-a interesat mai mult articolul depsre Twilight?
    De ce consideri tu ca ar fi o rusine sa publici articole pe acest site?
    Nu cred ca are legatura cu noi faptul ca unii prefera acel articol sau ca incultura in societatea din ziua de astazi e in floare:) Crede-ma,gresesti din punctul meu de vedere. Argumenteaza insa daca consideri in continuare ca ai dreptate.

  • Reply 29.September.2010

    Ariel

    minge cu Albă-ca-Zăpadă şi chiloţi de damă? chiar nu înţeleg de unde apar astfel de chestii.

  • Reply 29.September.2010

    Ronnie

    eu nu stiu de unde apar pantofii aruncati in padure – parca ai merge pana acolo si ai spune: mama ia uite s-au stricat, ia sa ii arunc si sa ma intorc pe jos pana in sat :)

    in alta ordine de idei, felicitari pt voluntariat

    • Reply 29.September.2010

      Ronnie

      erata: sa ma intorc descult in loc de sa ma intorc pe jos :P

  • Reply 29.September.2010

    Andrei

    Eu am găsit oi moarte în saci. Când am ridicat sacii, au început să cadă măruntaiele din ei. O pisică, un șobolan… De departe însă cele mai multe gunoie erau sticle goale de băutură și prezervative. A, și cineva a găsit un vibrator în râu.

  • Reply 29.September.2010

    Mica

    Am citit articolul tau de 3 ori si tot nu ma satur !
    Ai scris genial.. si un simt ironic/sarcastic foarte bine dezvoltat !
    Mai ales, ca eu am fost langa tine si stiu cum su stat lucrurile !
    :D
    Keep up the good work, pilychanproudtobeinsane.
    >:D<
    M

Lasă un răspuns

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.