25.Nov.2009 / Uncategorized / 741 vizualizări /

Alba Iulia – inima României

Nu ştiu un alt oraş din România mai încărcat de semnificaţie istorică şi spirituală precum Alba Iulia. Este unul din puţinele locuri unde m-am simţit mândru că sunt cetăţean al României.

După cucerirea Daciei de către împăratul Traian în anul 106, oraşul s-a numit Apulum, iar fortificaţia dacică preexistentă a fost extinsă de soldaţii celebrei Legiuni a XIII-a Gemina staţionate aici. După retragerea administraţiei romane ordonate de împăratul Aurelian în anul 271, viaţa urbană s-a stins treptat. În Evul mediu oraşul apare din nou atestat în anul 1199, de această dată sub numele de Alba Iulia (Cetatea Albă a lui Gyula), centru al administraţiei Regatului Ungariei din Transilvania, colonizat saşi şi devenit reşedinţă a Episcopiei Catolice a Transilvaniei, iar mai apoi drept capitală a Pricipatului Transilvaniei. Mihai Viteazu şi-a făcut intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, primind cheile fortăreţei de la episcopul Napragy, stabilind aici prima capitală vremelnică a tuturor românilor. Un alt moment semnificativ s-a consumat în dimineaţa zilei de 29 februarie 1785 când, pe “dealul furcilor” (azi Câmpul lui Horea, loc marcat de un Obelisc), în faţa a zeci de mii de ţărani iobagi, a avut loc execuţia a doi dintre conducătorii răscoalei din anul precedent. Lui Cloşca si Horia le-au fost frânte oasele cu roata, începând cu picioarele. Cel de-al treilea conducător, Crişan s-a sinucis în noaptea de dinainte în închisoarea vechiului corp de gardă, spânzurându-se cu legăturile de la opinci. În 1851, Alba Iulia a fost şi locul unde “Crăşorul munţilor” Avram Iancu a fost adus după arestare şi bătut pentru că a fost liderul mişcării antihabsburgice de la 1848.

Numele oraşului a fost asociat pentru vecie cu dezideratul de unitate a românilor, desăvarşită la 1 decembrie 1918, prin decizia Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia. Pe acelaşi loc unde cei doi au fost traşi pe roată, peste 100.000 de oameni din toate colţurile Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului, s-au adunat cu un singur gand: “vrem unirea tuturor românilor”. Cine vizitează Muzeul Unităţii Naţionale are ocazia să citească săpat în piatra pe frontispiciul arcului de triumf de la intrare: “În anul Domnului 1918, 1 decembrie, în acest loc s-a proclamat pentru totdeauna şi în mod irevocabil prin votul solemn şi unanim al poporului, unirea Transilvaniei cu întreaga Daco-România. Eternă fie aducerea aminte a acestui act măreţ”. În anul 1922 s-a ridicat Catedrala Reîntregirii Neamului unde pe 15 octombrie a avut loc încoronarea regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, ca suverani ai tuturor românilor din provincile istorice unite.

Alte obiective turistice de menţionat şi bifat sunt Biblioteca Batthyaneum, Catedrala Romano-Catolică (1246-1300) în interiorul căreia este îngropat guvernatorul Iancu de Hunedoara, Celula lui Horea, Cloşca şi Crişan, situată în ansamblul arhitectural al porţii a treia a cetăţii, Palatul Apor, Palatul Principilor, Parcul Custozza sau te poţi plimba pe aleea străjuită de busturile oamenilor politici de seamă ai românilor. În ultimii ani s-a investit foarte mult pentru a transforma oraşul într-unul cu adevărat turistic, existând în prezent “Traseul celor trei fortificaţii”.

Cetatea bastionară

Construită la scurt timp după instaurarea dominaţiei habsburgice în Transilvania (1715-1738), Cetatea este cea mai reprezentativă fortificaţie bastionară de tip “Vauban” din România. Acest mod de construcţie are formă de stea şi a apărut în urma dezvoltării armelor de foc, având rolul de a putea flanca atacatorii indiferent dacă aceştia reuşesc sa dărâme un zid, doua sau trei. Din orice parte ai dori să o ataci, vei avea în permanenţă alte două laturi care să te flancheze. Intrarea în cetate se face prin şase porţi, decorate cu statui şi reliefuri.

Pe 29 mai 2009, oraşul a intrat în Guiness Book, prin evenimentul denumit “marea îmbrăţişare” a cetăţii Vauban, la care au participat 9.758 de oameni, printre care şi preşedintele României Traian Băsescu.

Ca locuri de cazare vă recomand Hotel Rustiq sau Pensiunea Cerbu Arini, aflată la 12 kilometri de oraş.

Voi aţi fost în Alba-Iulia? Şi dacă da, ce anume v-a plăcut?