10.Jan.2010 / Uncategorized / 2,704 vizualizări /

“Adio, arme!“ – Ernest Hemingway

Romanul semi-autobiografic a lui Hemingway a apărut în anul 1929 şi prezintă o poveste de dragoste din perioada primului război mondial. Multe din întâmplări, dar şi dintre personaje s-au întâmplat, respectiv, au existat.

Locotenentul Frederic Henry este un american înrolat în timpul primului război mondial, pe frontul italian, ca şofer de ambulanţă. El se îndrăgosteşte de o asistentă englezoaică, şi deşi nu îi dă o prea mare atenţie la început, în timp, sentimentele lui pentru aceasta cresc şi duc la o poveste de dragoste, care pare a fi puţin mai diferită, motivul fiind stilul concis a lui Hemingway.

Acest roman mi-a lăsat o senzaţie ciudată. Scris în fraze scurte cu ajutorul unor cuvinte simple şi precise, se citeşte uşor, aventurile şi evadarea de pe front făcându-l palpitant. Personal, am fost surprinsă că nu am anticipat în niciun fel sfârşitul tragic, şi mă întreb acum dacă mă aşteptam eu la altceva, sau chiar nu e niciun eveniment care să trădeze surpriza din final. Într-un fel sau altul, “Adio, arme!“ primeşte un bonus din partea mea pentru acest lucru.

Iar acum, ceva care nu mi-a plăcut şi care realmente m-a enervat, personajul Catherine Berkley, iubita lui Henry. Nu-mi amintesc să mi se fi întâmplat asta până acum, ca un personaj să-mi displacă astfel. Naivă, uşuratică, mediocră, poate chiar infantilă, aceasta Cat m-a facut să mă întreb ce fel de persoană este Henry de iubeşte o asemenea personalitate, deşi el mi s-a părut ok.

Ca să văd dacă e sau nu ceva neînregulă cu mine, spuneţi-mi şi voi ce impresie vi-a lăsat romanul, în speţă Cat.