ADCSNA: Saturation

Albume de care poate n-aţi auzit dar ar merita o încercare, blahblahblah etc. Azi: Saturation (CRAPuration? Shiterection? FAT=YOURASStion?).

Dacă aş zice Urge Overkill, cred că e foarte probabil c-aţi răspunde “huh?”. Totuşi, cred că-i ştiţi deja. See, au avut un cover de la “Girl, You’ll Be a Woman Soon” de Neil Young care a apărut în Pulp Fiction în scena în care Uma Thurman descoperă cocaina lui John Travolta şi ingerează prea mult.

Ironia e, “Woman Soon” a devenit cel mai mare hit al lor deşi n-are aproape nimic de-a face cu stilul lor obişnuit. Oricum, Urge Overkill (sau UO) n-au o istorie prea interesantă: formaţi în 1986 în Chicago şi luându-şi numele de la un vers din “Funkentelechy” din Parliament, au pierdut timp ca un grup generic de noise-rock înainte să treacă la un stil de alternative rock, au fost promovaţi ca “The Next Big Thing” da’ n-au reuşit să devină faimoşi în climatul post-Nevermind şi eventual s-au dezintegrat în 1997.

saturationWell, vreau azi să vă zic despre Saturation (1993), care eu sunt convins că e cel mai bun album al grupului. În momentul înregistrării, Urge (al cărui aliniament era: Nash Kato – chitară + vocale, Eddie “King” Roeser – bas + vocale, Blackie Onassis – tobe + vocale) îşi stabiliseră deja stilul de vreo 2-3 ani, şi anume: o reconstrucţie înspăimântător de exactă a rock-ului din anii ’70, amalgamând elemente de power pop (muzica în general, umorul sarcastic, batjocoritor teleportat direct de la Cheap Trick) şi glam rock (armoniile vocale ale membrilor?), printre altele, dar modernizată cu o doză mare de ironie fiindcă, deh, anii ’90, man. Saturation a reprezentat primul album al grupului pentru Geffen Records după 7 ani pe una minoră, şi deţine două avantaje comparat cu albumele lor anterioare precum Americruiser, Supersonic Storybook sau Stull.

Primul ar fi sunetul: câlcâiul lui Ahile al albumelor anterioare (în special Storybook, care sună inert şi lipsit de forţă) e reparat aici mulţumită producătorilor Butcher Bros. şi Andy Kravitz, care mixează instrumentele ca lumea şi dau albumului o prezenţă sonică impozantă (comparaţi Saturation cu Storybook – e o diferenţă gen zi-noapte), dar mai şi “lustruiesc” puţin ca să-l facă să sune ca un album care ar fi putut s-apară prin 1978. Din nou, către creditul lor, Saturation evită tendinţa unor albume din aceea perioadă către un sunet plasticizat (hey there, Jesus of Cool), şi în general seamănă cu un Automatic fără elemente electronice şi mult mai “retro” (singurele devieri de la sunetul direct ar fi “Dropout”, un sintetizator în “Tequila Sundae”, un Rhodes la începutul lui “Crackbabies”, experimentarea cu separare stereo din “The Stalker” – tobe pe stânga, chitări pe dreapta – şi percuţia inversată din “Heaven 90210”).

Al doilea avantaj: UO au rezolvat problema materialului neregulat ce stânjenea albumelor anterioare. Okay, cu excepţia lui “Dropout” (ritmul electronic e okay, riff-ul e mai “meh”) şi a piesei ascunse stupide “Operation Kissinger”, Saturation e plin de piese care, dacă nu ies din cutia de power pop sau realizează vreo inovaţie, cel puţin au bunul simţ să aibă riff-uri bune (“Woman 2 Woman”, o reciclare decentă a vechei progresii A-E-G-D, rock ‘n roll-ul clasicist “Bottle of Fur”, “The Stalker”, pop-punk-ul rapid “Erica Kane”, “Heaven 90210”). Deşi pe parcursul a 12 piese sunetul uniform, lipsit de mare varietate iese în evidenţă ca un dezavantaj, Saturation e un album “fun”, în special considerând piesele mai memorabile precum: “Sister Havana” (un rock cu 4 acorduri solid – chiar dacă sună foooooaaaaaarte familiar – dar cu puţină varietate în structură printr-un “bridge” panicat, bazat pe o chitară manipulată să sune ca un sitar), “Tequila Sundae” (destul de “grungy”), “Positive Bleeding” (din nou cu chitara-sitar + nişte chitări acustice ce-mi amintesc puţin de Big Star), melodicul “Back on Me” (piesa rară a albumului unde chitările acustice sunt cam la fel de predominante ca cele electrice, şi recunosc că-mi place melodia de chitară inserată pe la 1:30 + armoniile vocale ale celor trei membri din refren), “Crackbabies” şi “Nite and Grey”.


Urge Overkill – Sister Havana


Urge Overkill – Tequila Sundae


Urge Overkill – Positive Bleeding

Distribuie:

Echipa

AmDoar18Ani.ro este un blog colectiv ce îşi propune să informeze tinerii liceeni. Îi vom ţine la curent cu evenimente care mai de care mai interesante, ce îi vor ajuta să îşi petreacă într-un mod folositor timpul liber.

Spune-ne părerea ta

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.