ADCSNA: Chupacabra

Albumele astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria ADCSNA azi avem Chupacabra (oh yeah? suck my goats!).

Nu, nu m-am apucat să scriu despre monştri mitici din Mexic. Chupacabra (1997) e un album de Imani Coppola pe care l-am găsit accidental – cred c-am dat peste el când căutam ceva cu totul diferit. Dar, hei, e unul din accidentele alea bune, fiindcă Chupacabra a ajuns să-mi placă destul de mult.

Informaţiile de fundal aici sunt simple: e un album de Imani Coppola, o tipă newyorkeză multi-instrumentalistă (în afară de vocale, ea are credit pentru chitări, claviaturi, vioară şi aranjamente), produs de Mike Mangini (de asemenea creditat pentru chitări, claviaturi şi aranjamente). Şi înainte să întrebaţi: nu, nu e vorba de bateristul de la Extreme, ci un producător de hip-hop care a lucrat cu un grup numit Digable Planets, pe care eu nu l-am ascultat.

Right, albumul în sine. Chupacabra din punct de vedere stilistic încearcă să pună cap la cap elemente de pop, alt-rock şi hip hop. OK, asta practic mă forţează (not really) să realizez o comparaţie cu Beastie Boys, şi dacă asta e obligatoriu atunci ar veni cam aşa: dacă Beastie Boys = Coca-Cola, Coppola = Diet Coke. Chupacabra nu are nici pe departe caleidoscopul de sample-uri (nici n-ar fi posibil, cred, considerând că albumul a apărut în 1997…), ritmurile mega-dure, experimentele stilistice sau influenţele de punk-rock caracteristice Beasties.

Dar ce are în schimb? Well, preia din părţile mai relaxate şi accesibile de pe Paul’s Boutique/Check Your Head/Ill Communication, practic. De fapt, mai uşor ar fi să zic că dacă Beasties atacă ideea de fuziune a hip-hop cu rock şi nu mai ştiu ce dintr-un fond de punk, Coppola şi Mangini abordează acelaşi stil dar dintr-un context de pop. Deci, ritmurile agresive sunt înlocuite de drum machines şi sample-uri mai normale, sample-urile sunt împuţinate sever (număr exact trei sample-uri proeminente: unul din The Doors, altul din Donovan şi altul din Isaac Hayes), sunt mai multe chitări acustice (şi electrice aproape Byrds-iene), aranjamentele sunt ceva mai complexe (dar nu exact psihedelice, y’know?), piesele conţin anumite elemente amuzante (viori de country, sample-uri diferite) iar cei doi menţin atmosfera în general uşoară. Yeah, e mai mult “Ricky’s Theme” sau “I Don’t Know” (sau chiar “Picture This”, sau… okay, I’ll stop now) decât “Sabotage”.

N-am de gând să zic că albumul e 100% perfect ca, er, Paul’s Boutique. Accesibilitatea albumului e acompaniată de o tendinţă cam copilăroasă în domeniul versurilor (“I’m a Tree”, “Pigeon Penelope”), ce uneori devine cam enervantă (hello there, “I’m a Tree”, “One of These Days” – nu enervant, dar foarte slab în departamentul de versuri, “My Day” – piss off). Dar în rest, Chupacabra e grozav. Lessee, Coppola are o voce plăcută (armonii vocale multe = bonus points!) şi e uşor capabilă să treacă între rap şi cântat normal (nu e exact urmaşa lui Chuck D aici, dar nu se face de râs), piesele au melodii uşoare de reţinut, senine (“It’s All About Me, Me, and Me”, combinând un sample de lounge cu ritmul din “Synthetic Substitution” de Melvin Bliss, “Karma and the Blizzard”, care împrumută o tobă din “Good Ole Music” de Funkadelic şi efectul descendent de la începutul lui “Car Thief”, dar sincer mi se pare cea mai slabă piesă – it’s still good though, “One of These Days”, o baladă acustică cu chitări inversate şi versuri cam slabe, “For Myself” – goddamn this is funky) şi… er, cam atât. Cu excepţia piesei ascunse proaste “My Day” (şi acum înţeleg de ce au ascuns-o), Chupacabra e solid pe parcursul celor 11 piese, având şi chestii mai memorabile precum: “I’m a Tree” (mă enervează puţin versurile, dar aranjamentul e ireproşabil, luând riff-ul de orgă mişto din “Twentieth Century Fox” de The Doors şi sunând ca o piesă din anii ’60 adusă cu forţa în 1997), “Legend of a Cowgirl” (care are bunul simţ să fure din “Sunshine Superman”, una din puţinele piese tolerabile ale lui Donovan), “Naked City (Love to See You Shine)” (jur că dacă n-ar fi ritmul electronic asta ar fi o piesă de psychedelic pop din anii ’60 – and it’s awesome), uşor sinistrul “Piece” (îmi place în special riff-ul de chitară acustică influenţat în oarecare măsură de drone-urile indiene, dar pot să trăiesc fără vocalele în plus de la un tip care pare că pur şi simplu a hoinărit prin studio şi Mangini era prea ocupat ca să-l dea afară), balada “Pigeon Penelope” (îmi place balada asta fiindcă e o piesă excelentă în sine sau fiindcă îmi aminteşte foarte mult de “Tangerine” de Led Zeppelin? Whatever), “Soon (I Like It)” (al cărui combinaţie de riff de rock şi ritm electronic evocă “Johnny Ryall” de Beastie Boys) şi “La Da Da” (words fail me – this song rules).

Okay, acum trebuie să mă duc să văd ce mai găsesc de Imani Coppola…

N.A.: Zero fişiere azi – site-ul de upload-uri vrea doar .mp3-uri şi eu am albumul ca .ogg. Sorry…

Distribuie:

Echipa

AmDoar18Ani.ro este un blog colectiv ce îşi propune să informeze tinerii liceeni. Îi vom ţine la curent cu evenimente care mai de care mai interesante, ce îi vor ajuta să îşi petreacă într-un mod folositor timpul liber.

2 Comentarii

  • Reply 19.June.2010

    Robert Lazar

    Eu tocmai am downloadat albumul “The Black and White Album”, iar Chupacabra e inca in curs si tare imi place cum suna. Singura chestie ce nu-mi place e ca uneori imi da impresia ca ascult Beyonce sau Pussycat Dolls :))

    Fain review-ul ;) daca mai gasescti spre download si alte albume, torrente, let me know :)

    • Reply 21.June.2010

      Cristi

      Am şi eu Black & White Album, şi are exact problema asta – inconsistent şi prea multe piese sună ca “modern R&B bullshit”, dar alea bune-s bune :)

      Am găsit şi “The Stoop”, albumul ei în colaborare cu Adam Pallin sub numele “Little Jackie”. Nu l-am ascultat încă, dar cred că o să-i fac review…

Lasă un răspuns

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.